Cum sa te retragi arzand un milion de lire sterline

Boing Boing KLF: Burn a Million Quid (video) and The Manual (e-book) m-a facut nostalgic. Oare cine isi mai aduce aminte de ei? Din cate am observat, numai maniacii. Probabil ca nostalgia e provocata si de toata isteria celor zece milioane de euro, marele pot de la loteria romana. Performanta KLF ar putea fi un raspuns bun la toti cei care si-au cumparat un bilet, chiar daca in mod obisnuit nu fac lucrul acesta. Iata ce au facut altii cu banii. Oricum, cine a observat atent subiectele de discutie in presa si la televizor din ultimul timp, poate trage concluzia ca nu prea mai conteaza ce se intampla in jurul nostru, atata timp cat nu are si o cifra imbarligata in jurul sau. Ce Ontanu, ce Ganea, cand noi avem de gasit un milionar si un miliardar, pentru a-l afisa in mijlocul gloatei de Becali wannabees.

Pentru cei care nu sunt pe deplin familiarizati cu istoria milionului de lire exista o pagina destul de consistenta pe Wikipedia.

Am vazut ca nu multa lume este de acord cu eticheta artistica si nici nu cred ca este nevoie. Pentru mine inseamna ceva, chiar si numai pentru faptul ca au avut mai mult de suferit de pe urma acestui episod. Cat de ironic poate sa fie? Daca nici dupa ce arzi ce au altii mai de pret si nimeni nu te crede, ce iti mai ramane de facut? Morala povestii poate fi, sa nu spui intotdeauna cu voce tare ce gandesti, pentru ca s-ar putea sa se indeplineasca.

Da-te PRO...ST

... mai intai o stire in Cotidianu pentru ca mai apoi sa se transforme intr-un intreg cosmar. Altfel spus, ce inseamna pentru una dintre cele mai de succes televiziuni din romania, goana dupa audienta, fie ea si online. Brrr!!! Groaznic. Cam cat de jos de mai poti cobori dupa ce ai atins cel mai injositor palier al vulgaritatii. Ce e mai rau este ca submineaza monopolul pe care OTV l-a avut pana acum pentru "cum sa faci teve fara perdea". Am crezut ca pornografia este apanajul specialistilor, dar se pare ca din ce in ce mai multi neofiti isi fac loc. Romani! Nu mai cautati XXX aiurea, pentru ca il gasiti cel mai usor aici. Care este oare mecanismul dupa care se iau astfel de decizii nefericite? Eu, producator destept, ma regasesc in procentul tembelilor care dau search la toate tampeniile pe internet, prin urmare stiu ce isi doresc sa vada, calitate rezon la preturi salon [sau asa ceva, dupa cum face reclama un personaj din serialul de succes "...Am uitat..."].

Nu cred ca este o miscare foarte inteligenta, mai ales ca vine din partea celor care promoveaza sloganul "gandeste liber". Va asigur domnilor, ca nici unul din cititorii Libertatea nu gandeste, cu atat mai putin liber. Poate doar cel care asigura corectura. Pe ei nu i-ar deranja nici daca s-ar stinge lumina la metrou.

Mie atitudinea asta imi aduce aminte de filmele de groaza in care sangele este din belsug, cadavrele se descompun cu viteza cu care descarca copiii din retele de cartier, ultimul filmulet din Motru, via Suceava, facut intr-o camera de camin din Brasov pentru prietena vecinului meu din Rahova, fierbinte, xxxxxxx, etc. Ei, tocmai acele filme sunt ratate de la inceput. Ce sa ma sperie in ele? Poate doar daca apare la un moment dat o vaca pascand pe plaja, sau o fatuca tolanita in pat. Baietii se pare ca au sarit de lectia de la chimie, in care s-a predat dozaju corect intre interesant si usa cortului.

Cat despre myPROTV, give me a great break, mai kitikati-lor! Cine stie peste ce mai dau daca ma loghez. Ar fi trebuit sa limiteze creatiile de succes gen NIKITA la postul picioarele mi-s acasa [ca mintea mi-e departe]. Apropo, bravo nikita, ai iesit prima! I-ai luat fata lui Mihalkov.

UPDATE: mai e cineva interesat de xxx? N-avem! Dar avem asta, via Boing Boing. E frumos, e amuzant, e de la tara si are si podcast. Da? Ne-am inteles? Sa nu mai aud ca nu se face educatie pe internet!

AVIVA

Mda, ce sa spun. Mergeam linistit pe strada, cand m-a lovit intrebarea intrebatoare. Greu de raspuns in aceasta chestiune. Ma bucura in schimb grija manifestata de publicitarii romani in ceea ce ma priveste. Au si dreptate la urma urmelor. Cine poate sti? Poate ca maine o sa emigrez si nu o sa mai am placerea sa ma izbesc de creatiile fabuloase ale mintilor lor stralucite. Poate ca am sa fiu selectat pentru o expeditie NASA si am sa aleg sa raman pe Luna, departe de mitocania si imbecilitatea ce caracterizeaza astfel de postere.

In cu totul alta nota, mai optimista. Cat de dobitoc poti sa fii pentru crede ca genul asta de enunt ma va motiva pe mine sa imi inchei asigurare la voi? Este adevarat ca asigurarile sunt albe pentru zile negre. Dar pentru asta, nu trebuie sa le arati pensionarilor ca au muncit degeaba o viata [vezi reclama de la BCR, cu tembelul ala care se lauda in fata pensionarilor, ca el stie ce are de facut. De stiut, stiau si ei, dar ce puteau sa faca?], sau mie sa imi faci o scurta trecere in revista a marilor probleme filozofice ce au macinat omenirea.

Hai sa fim seriosi! Da, am sa fiu aici si maine si poimaine, pentru a prinde momentul cand o sa dati faliment. Chiar asa!

Eu voi merge si maine la munca, na! Dar voi? Veti mai avea unde sa lucrati?


UPDATE:

mai scriu despre asta:

• Piticu
• Textier
• Gramo
• Allen
• Cristea
• Rezistenta Urbana
• Radu Ionescu
  

Structura organizatiei

Pentru cine nu stie cum sunt organizate bandele de cartier, sau cum isi aleg numele, iata o mica prezentare facuta de catre Steven Levitt, autorul lui Freakonomics, un studiu cu privire la economia unei anumite parti a organizatiilor de prin lumea noastra [cum ar spune fostul nostru presedinte drag]. Imi aduc aminte cum cineva, nu spui cine, se plangea de lipsa de societate civila in ph Romanicai. Si revin, societate civila insemna, pana la urma, fie ca ne place sau nu, tot ceea ce stiam ca inseamna, plus clanul Stoaca, Sadoveanu si alti mari literati. Stau si ma intreb, cand vor ajunge organizatiile criminale obiect de studiu si in scolile romanesti. Primul licentiat pe subiectul asta are o sabie ninja de la mine.

... o abordare mult mai stiintifica, tot de Levitte, aici

si o mica comparatie grafica, daca imi permiteti ...

la noi

si la ei

5.5 melodii preferate

33.3 din aceasta Urbana Rezistenta, mai precis Macabroo, ma invita la o leapsa.


prin urmare, nu imi ramane decat sa enumar:

1. Ralph Towner - Silence of a Candle
2. Joni Mitchell - You Turn Me On, I'm A Radio
3. Sasha - Wavy Gravy
4. Bedrock - Heaven Sent
5. Texas - I Don't Want a Lover

si pasez leapsa catre Orbitor. STOP

Friends

A Whole New Lip Dub from Jeff Rubin and Vimeo.



Astazi discutam la birou cu Alina despre cum se vor schimba relatiile de munca in cadrul companiilor. Pariul meu este ca in scurt timp ele vor deveni relatii de prietenie sau nu vor fi deloc. Totul a plecat de la intrebarea pe care a adresat-o un prieten, proaspat [6 luni] manager, in cadrul unui curs de dezvoltare a abilitatilor manageriale: Cand se termina prietenia si incepe munca?

In primul rand, nu cred ca cele doua sunt atat de diferite, astfel incat una sa excluda pe cealalta. Exemplele pe care Alina le dadea includeau persoane de varste foarte apropiate de ale noastre, 25-30, care o data ajunse in posturi de conducere [mai mult sau mai putin], dobandeau foarte repede apucaturile nesuferite ale directorilor de pe vremuri, meschini, intepeniti in proiect. Raspunsul meu a fost ca acesti oameni s-au nascut asa. Indiferent de pozitiile pe care le-ar ocupa intr-o organizatie, ei vor fi tot timpul nesuferiti. Obiceiurile proaste pe care le-au copiat au fost doar grefe aplicate pe un teren fertil.

Revenind la prietenia in cadrul organizatiilor, incep sa cred din ce in ce mai mult in pariul pe care organizatii precum Connected Ventures sau Google [ok sunt destul de indepartate de Romania] l-au facut. Intr-un timp foarte scurt, majoritatea organizatiilor de succes vor avea o atmosfera mult mai relaxata si mai prietenoasa, transformand prietenia intr-o valoare cultivata la locul de munca. Astfel, cei care sufera de tarele directorasilor vor trebui sa se schimbe sau vor disparea de-a binelea.

Am foarte multi prieteni care o data ajunsi intr-o organizatie, s-au trezit pusi in dificultate de lipsa de naturalete a colegilor lor, de sistemul aproape inuman de relationare intre colegii de birou. Totul este foarte scrobit/apretat, pus la 4.5 ace, oficial si dincolo de oficial. Ce e de facut in astfel de situatii. Unii dintre ei au renuntat, incepand afaceri pe cont propriu, altii s-au refugiat in fisa postului, izolandu-se de restul organizatiei, solutie temporara, dat fiind ca in Romania cam trebuie sa te pricepi la de toate, daca vrei sa rezisti. Ideea este ca nici unul dintre ei nu a reusit sa se adapteze la sistemul de armata+care pe care, promovat de majoritatea companiilor mari romanesti, companii care inca mai raman visul proaspatului absolvent roman [de MA, pentru ca un BA nu prea mai valoreaza mult in ochii angajatorilor care alearga eventual dupa Phd, daca nu gasesc sa angajeze un laureat al premiului Nobel].

Tot mai multe voci proclama o schimbare majora in cazul relatiilor la locul de munca. Din cursurile de training ale companiilor ar reiesi, la prima vedere, ca toata lumea stie pe toata lumea, intelege pe toata lumea, ce mai, o hora a prieteniei intre popoare [valorile pe care si le proclama o organizatie devin din ce in ce mai orientate catre relatii umane cat mai profunde, ce transced, inca nu imi este clar in ce mod, discutiile legate de productivitate, profit, etc.]. Insa, atunci cand se incearca marea cu sarea, adica de la teorie la practica, dam tot peste aceleasi apucaturi de Pinocchio de corporatie. Pariul meu este urmatorul, cine se schimba la timp, castiga, cine nu, va ramane pe undeva pe drum, intr-un sant.

Interesting, or maybe not ...

Pe scurt,

• pentru cine vrea sa isi faca propriul joc, fara prea multe batai de cap
• oferta de munca voluntara, scrieti baieti, scrieti, numai sa fie al naibii de interesant!
• unul dintre cele mai bune site-uri personale descoperite in ultimul timp, via the secret diary of steve jobs
  

Concert Muse in Bucuresti 06.10.2007

... cu intarziere despre ...

... o stire anuntata de chestionabil, confirmata si de catre feeder.

Concertul Muse din Romania este prezentat de Orange si este produs de One Event si Livada. - sursa Afterparty

Confirmarea oficiala aici. Tot pe microcuts gasiti si un stream video cu clipuri.




Din reactiile de pe site-uri se observa interesul cu care sunt asteptati la Bucuresti, cu toate ca intrebarea zilei pare sa fie cine va canta in deschidere. Oameni buni, ce mai conteaza? E ca si cum te-ai plange ca nu ai loc de parcare la restaurant, inainte de a-ti face rezervare.


aici am gasit o colectie de interviuri Muse


Daca anul trecut am ratat Placebo, de data asta am timp destul sa ma asigur ca voi fi acolo. Mai ales ca Muse nu a pierdut foarte mult in meciul comercialismului, pacat ca nu acelasi lucru se poate spune si despre Placebo. Diferenta dintre Muse si alte formatii din aceasi zona cred ca e mai vizibila in modul in care ei isi construiesc piesele si atmosfera din jurul lor, similara cu cea intalnita in muzica simfonica.


Muse reprezinta si un exemplu in cazul felului in care muzica electronica a imbratisat trupele de rock mai obscure [underground] - ok, nu e cazul Muse - prin remixuri. Este o schimbare fata de moda nefericita de acum cativa ani, prin care se remixau piese cunoscute [cine a ascultat stairway to heaven remix stie la ce ma refer]. Acum trupe precum Klaxons, Simian Mobile Disco si altele, sunt introduse unui public nou, prin intermediul dj-lor. Daca Klaxons stau alaturi de John Acquaviva inseamna ca nu avem motive sa ne plictisim pe viitor.

Email-ul zilei!

Daca iti dadeai silinta mai mult ,puteai sa iti ti si tu evidenta si sa te interesezi de ce oameni iti vin la seminarii si sa vorbesti cu cei care ii trimiteau la seminar sa aflii numele lor si cine i-a trimis.

dupa ce am vazut scrisoarea zilei, via MANAFU acum urmeaza emailul zilei!


1, 2, 3, pam-pam

trebuie remarcat stilul alert si fair-play-ul incheierii. Demnitatea moare ultima!

How to get a job ... or at least get fat trying

This is how my next CV will look like. If I do not get the job, at least they will get fat. Nevermind that in my case I should opt out for a fortune cookie.

The people at Wieden + Kennedy still haven't figured out how to get in contact with the guy who sent this, now that they have eaten the cake. It must have been tasty since they did not have the time to get the details. Maybe he should sent the CV on the bill next time. Then they will pay attention.

photo via wieden + kennedy london

Sulina II

... sa nu dea Dumnezeu sa te imbolnavesti la Sulina, ca nici el nu te mai poate scapa.

Am simtit ca ramasesem dator cu cateva explicatii cu privire la primul post referitor la experienta sulineza din aceasta vara. Cami imi reproseaza ca am fost prea dur. Iata o versiune imbunatatita.

Pe scurt, la un moment dat a trebuit sa apelam la farmacia si spitalul din Sulina. Nu cred ca exista loc mai deprimat pe lume decat acest spital, asa cum nu exista fiinta mai acra decat farmacista sulineza [poate doar contributia d-lui Iliescu la democratizarea Romaniei]. Cei care vor sa se foloseasca de serviciile execrabile ale farmaciei, trebuie sa stie ca nu exista un program clar, el depinde de umorile unei femei care iti serveste aspirina sau antibioticele, la fel cum ar servi merdenele.

Daca luati microbuzul catre plaja, nu ascultati barfele cu privire la proprietarii terenurilor din imprejurimi. Dupa cinci zile, Robert Turcescu ajunsese latifundiar de Sulina si actionar la un proiect de cateva sute de milioane de euro, ce cuprinde o statiune cu circuit inchis, un cazino si altele asemenea.

Pe plaja, sau mai bine zis ce a mai ramas din ea, programul muzical este tridimensional. Exista manele [care bubuie dintr-un cort imens, in care vinerea si sambata vine un dj, scuze de bricheta], rock, de la o terasa in care barmanii se vaneaza unul pe celalalt, in mod constant. Se pare ca unul dintre ei chiar nu vrea sa inteleaga ce formatie mare este Cradle of Filth, insistand in schimb cu manelele. Iar pe cea de a treia terasa, cand nu e radio, raman niste cd-uri uitate de vreme.

Daca vrei sa te plimbi cu barca, optiunile sunt limitate. Trebuie sa ai noroc sa mai dai peste inca cativa ca tine, altfel de va costa jumatatea drumului dintre Tulcea si Sulina [adica 500 sau 600 de RON]. Pentru banii astia, beneficiezi de o plimbare seaca pe doua canale, in jurul orasului. Rugati-l sa va duca macar pana la Cardon, altfel nu apucati sa vedeti decat periferia orasului. Nu va bazati pe omuletii care tot misuna pe faleza, pentru a face excursii in Delta. Doar doi oameni am cunoscut, de incredere. Unul este Lucian, celalalat este tipul pe bicicleta, cu sapca militara. El se ocupa, pare-se de straini, avand atuul cunoasterii limbii engleze. Mai exista posibilitatea de a inchiria o lotca, pentru 100 de RON, insa nu e recomandat, deoarece s-ar putea sa va credeti Ivan Patzachin si sa va rasturnati in mijlocul Dunarii.

Evitati terasele mari [Coral si mai este una, cred ca cea mai mare], in week-end. Alfel riscati sa va gauriti urechile cu un reverb, mai ceva ca la Adrian Copilul Minune.

Cine chiar vrea sa pescuiasca si nu stie unde, fapt de care ma indoiesc, altfel de ce ati mai merge la Sulina, sa ingrosati randurile habarnaistilor de pe plaja, sa nu mearga pe ultimul canal de la plaja, deoarece se va trezi pe Magherul, in orele de varf, alegandu-se si cu sculele facute praf de desteptii gondolieri de ocazie, sau, la alegere, cu creierii facuti praf, de consumatorii de peturi generoase de bere, ajunsi peste noapte pescari isterici. Nu este recomandat sa intrati in vorba cu ei, deoarece nu stiu nici cum sa faca diferenta intre o cazma si o lanseta.

Ce iti ramane de facut? Mai nimic, daca vrei sa stai degeaba. Altfel, poti sa iei o barca pana la Letea, sa dormi cateva zile acolo si sa vizitezi rezervatia.

Violenta si jocurile pe calculator sau despre Fratii Grimm cu mânie!

"Violence has always been and remains a central interest of humankind and a recurrent, even obsessive theme of culture both high and low ... It engages the interest of children from an early age, as anyone familiar with the classic fairy tales collected by Grimm, Andersen, and Perrault are aware. To shield children right up to the age of 18 from exposure to violent descriptions and images would not only be quixotic, but deforming; it would leave them unequipped to cope with the world as we know it." Judecatorul Richard Posner

via Techdirt si Slashdot

Cred ca este unul din cele mai puternice si convingatoare apeluri pentru o atitudine cat mai onesta si matura cu privire la reglementarea vanzarilor jocurilor cu continut violent. Sinceritatea si bunul simt cuprins in aceasta remarca, extinde aplicabilitatea ei dincolo de cazul specific al violentei jocurilor video, catre cadrul mai larg al gradului de expunere la violenta in cazul copiilor. Aerul calm al enuntului m-a facut si pe mine sa ma intreb Cine mai este si Richard Posner?) si am aflat ca nu este chiar strain de noua tehnologie. Considerat unua dintre cele mai importante voci in domeniul legal din Statele Unite, daca nu chiar cea mai influenta personalitate din domeniul jurisprudentei americane, Posner este cel care a jucat rolul mediatorului in procesul Microsoft, impreuna cu economistul Gary Becker scrie un blog, iar mai nou, tine conferinte in Second Life [cred ca a fost prima data cand mi-am dorit sa fi avut cont aici].


Daca mai crede cineva ca disputa asupra reglementarii vanzarii jocurilor violente [a nu se confunda cu jocurile tampite de-a binelea]este outdated ar trebui sa incerce aici.

Millennium

Am fost fan al serialului inca de la primele episoade, intr-o perioada in care astazi, cu greu mi-o mai aduc aminte. Cred ca l-am urmarit cu o mai mare inversunare decat Twin Peaks, care datorita varstei pe care o aveam in momentul difuzarii, ocupa locul imposibil de detronat de serialul copilariei. Dar nu despre asta vreau sa scriu aici.

Din cate tin minte, serialul a beneficiat de o traducere decenta la momentul la care a aparut. Observ ca acum, in momentul in care PRO TV a hotarat redifuzarea sa, a fost modificata secventa de inceput, iar textul in engleza a fost inlocuit cu traducerea sa in limba romana. Poate se hotaraste cineva sa modifice sintagma vremurile sunt aproape [times are near]cu un mai decent a sosit vremea [sau ce vreti voi]. Cred ca cel care traduce trebuie sa aiba totusi o idee cat de mica despre ce este vorba in acest serial. In rest

Berea romaneasca s-a incalzit de la atata publicitate proasta.

Gand la gand cu bucurie!

Ieri nu am mai reusit sa evit reclamele regulamentare de la televizor si mi-am dat seama [prea tarziu se pare] de inepuizabilele surse de originalitate ale publicitatii in Romania. In plus, Alexandrescu ofera inca cateva situatii cel putin penibile pentru publicitarii romani.

Cu rezerva ca nu sunt mare specialist in publicitate, singura mea autoritate este cea oferita de statutul de consumator reticent [oare cati bani pierzi pentru job-ul asta, stau si ma intreb], oare nu ar fi fost mai bine sa apara toate in deschiderea festivalului Anonimul, ca mici adagio-uri romanesti la filmului lui Al Gore (pana la urma nu e filmul lui, ce mai incolo si incoace!)

Imi aduc aminte de o discutie mai veche, despre astfel de cazuri in care nu se stie foarte bine ce a fost mai intati, oul sau gaina. Poate nici nu are rost, dar cred ca efectele asemanarilor dintre campanii, nu sunt foarte magulitoare la adresa autorilor. Insa, nu pot sa nu ma intreb daca exista cineva in cadrul agentiilor, care sa fie preocupat daca a mai aparut ceva de genul acesta inainte de a lansa reclama?

Cu speranta in gand ca nu am tavalit prea mult gramatica romana
va salut

Baiatu'! O bere rece, te rog!

UPDATE

Iata un exemplu mult mai de la obraz, referitor la cat de original poti sa fii daca iti incordezi muschii, oferit de Linux Journal:

varianta 1.0

varianta 2.0
via Valleywagg

iar pentru amatorii de umor, incercati aici

Nu sunt Grigore Cartianu!

Referitor la asta

Oricat mi-ar face placere (sau nu)

chiar nu sunt Grigore Cartianu. Nu stiu de ce s-a intamplat lucrul asta. Nu cred ca exista ceva pe blogul acesta care sa duca la o asemenea concluzie.

Toate cele bune!

Neagrigore

Alianta D.A.

... o dedicatie pentru guvernantii nostrii, mai noi si mai vechi [apropo de intalnirea de la Bran a PSD-ului si discutiile pe care le-a starnit motiunea de cenzura preconizata in urma intalnirii] ...

cred ca versurile s-ar potrivi foarte bine pentru toate coalitiile aflate la guvernare, in Romania, din 1990 pana acum.

Knowledge Management

great presentation, even if a little bit over the regular limits of the regular PowerPoint. But nevertheless true, especially the selfish management of information. I wonder if it would not be easier for all of us that we should openly recognize that information is useful only when is shared with the others, and the competition advantage momentum last only too little.

Also enjoyed the power to the people motto.

Cata minte iti trebuie ...

... ca sa inviti o trupa precum Cradle of Filth la Vama Veche. Chiar nu mai trebuie sa se potriveasca trupa cu locatia, macar ca nuca in perete. Macar la B'Estival au fost alesi oamenii un pic mai cu cap.

Nu pot decat sa le urez auditie placuta celor care vor fi acolo. Vor avea nevoie dat fiind ca sunt aceeiasi mari mesteri mari, calfe si zidari de la Rolling Stones [via zoso]Iar celor de la Romania libera sa isi mai verifice titulatura trupelor din cand in cand. Ca patesc precum cei care l-au pus bassist pe Ron Wood.

Concert Hubert von Goisern la Sulina 30 Iulie 2007

Chiar in seara in care am ajuns la Sulina se petrecea acest concert, prilej de mare nedumerire pentru multi dintre locuitorii orasului, care nu prea au stiut despre ce este vorba. Concertul a fost gratuit, oficialitatile au pus la dispozitie curentul electric, apa si paza. Surse neoficiale ne-au declarat ca sunetul a mers la mai putin de un sfert din capacitatea existenta pe vas si ca nimeni nu a stiut despre ce fel de muzica este vorba, pana in momentul concertului. Chiar si asa a fost arhisuficient.

Concertul a durat in jur de doua ore, muzica putandu-se auzi foarte clar de la mai multe strazi distanta, ceea ce spune foarte mult despre calitatea sunetului. Muzica a fost buna, poate mai putin gustate au fost influentele traditionale austriece [yodle cred ca se spune] care punctau fiecare melodie.

In rest, numai de bine, oamenii au facut un show super, lumea s-a distrat si nu a mai contat ca versurile nu erau nici macar in engleza, iar Maria a fost starul serii [Cristi nu te intrista, sunt sigur ca vor mai veni]. Mai rar asa, in Romania. Cami ar fi vrut ca pozele sa iasa mai bine, dar Fuji-ul nostru mic si drag se pare ca a fost de alta parere. Fotografii mai reusite gasiti pe siteul lui Catalin Stoia.

Need more money???

If they are so profitable, why don't just let them work in our place also. Sounds like a profitable idea too, innit? Glad that not everyone is aware of the difference, as they would try to get a raise, poor b@#!!@!#s!

read more | digg story

M-am intors de la Sulina cu un gust amar. Dat fiind ca am fost si anul trecut prin aceeasi perioada a anului, cred ca sunt in stare sa fac o comparatie. Iar rezultatul este ingrijorator. Aproape de trei ori mai multa lume, iar cantitatea nu inseamna si calitate neaparat, plus cateva aparitii noi de genul ATV sau ski-jet, de preferinta in capul oamenilor, o plaja din ce in ce mai pestrita si multa, multa mizerie. Pe canale domnesc peturile economice de doi litri de bere, cred ca toti pestii sunt crita de atat alcool, stiu cum e sa mergi la plimbare pe canal cu damigeana de vin in baraca, ca asa te-a invatat la tine in moldova. Cred ca devin din ce in ce mai violent la adresa turistilor nostrii estici, botezati mai de mult coca-cola, din pricina ca ii gasesti peste tot. Nu am ce sa le fac, dar parca o cauta cu lumanarea. Ne-am intalnit cu inca cativa oameni la Cardon. Intrebare, de unde sunteti? Din Bucuresti, Aaa, din Bucuresti! Cu bani adica! Noi nu avem, si au plecat mai departe la un picnic campenesc lasandu-ne sa reflectam la profunzimea nebanuita a raspunsului.

Discutie surprinsa pe plaja, strecurata printre burtile ce se revarsau rubensian, pacat ca nu pot reproduce dulcele grai moldovenesc: Oare ce o sa se intample cu locul asta peste zece ani? In gandul meu, o sa il transformati intr-un mic vaslui cum ati facut si cu litoralul. Si cu asta punct, ca vreau sa mai am si amintiri placute.

O mica dedicatie dobitocului care se dadea cu barca din mal in mal pe canalul de la mare, joi, 2 august, la pranz: Mult respect!!! Sper sa mori de gat cu sculele de pescuit pe care le-ai agatat cand te plimbai mai ceva decat pe Magheru!!!


Singura recomandare pe care o pot face este ca daca va nimeriti pe acolo, sa mergeti sa mancati la tanti Ioana, nu veti regreta. Si cine stie, s-ar putea sa ramana unica amintire placuta de la Sulina.