Absenta

Pentru ca voi fi plecat din Bucuresti in urmatoarele zile si nu stiu daca voi avea acces la internet, voi incerca sa suplinesc lipsa posturilor cu un mic cadou. De fapt, doua. Un link si o prezentare.

Plecam la un body-building corporatist, unde vom incerca sa ingrosam bicepsii unei companii. La Costinesti. Unde se pare ca va ploua. Prin urmare, adio poze.

Unde e cadou e si o intrebare. Pentru cei dintre voi care vor intra pe DEMO, curiozitatea mea este:

Care dintre inovatiile prezentate vi se par utile pentru Romania?

Weekend placut!

Bazaconia zilei

Stateam si ascultam Frank ZAPPA la Clandestino si mi-a trecut prin minte. Radiourile ar trebui clasificate in functie de frecventa cu care dau ZAPPA. Cu cat mai mult, cu atat mai bine. Si cum lucrurile bune sunt atat de rare ...

Bazaconia zilei

Imagine: Dilbert

ar fi trebuit sa aiba subtitlul, blogul nu ma lasa sa dorm. Am gasit acum cateva zile un comentariu pe un alt blog in care omul reitera urmatoarea teorie, cu cat oamenii sunt mai activi pe blog, cu atat realizeaza mai putin in viata reala. Prin urmare, eu, in calitatea mea de Neagrigore m-am auto-sesizat si mi-am facut un vademecum sau anamneza, cum vreti sa ii spuneti, pe ultimile luni. Si am ajuns la urmatoare concluzie:

... nici vorba, dom'le!

Ar fi complet stupid ca cineva sa se ascunda dupa blog pentru a-si scuza lipsa de vita activa [Hannah Arendt]. Ce legatura are scula (online) cu prefectura? Ma uit la mine. Cum sunt acum, asa eram si acum un an. As fi putut sa fac mai mult? Probabil. Este din vina blogului. Mai ca imi vine sa cred ca este din vina omului. Ce putea sa imi faca? Sa imi puna bete in roate? Sa ma tina peste program? Sa ma prosteasca? Si cu asta ajungem intr-un alt punct sensibil. Te face blogul un om/profesionist mai bun sau mai prost? Nu te face in nici un fel. De fapt, asa cum scrie si in descrierea lui, tu il faci pe el.

Singurul meu regret legat de blog este ca nu am reusit sa aduc mai multe comentarii, dar asta are legatura si cu traficul subtire.
Numai de bine, Neagrigore.

Demonoid offline

UPDATE: se pare ca a fost doar o furtuna intr-un pahar cu apa[nu chiar, utilizatorii canadieni au accesul blocat]: The latest changes to the site are giving us some problems - We'll be back soon.

UPDATE: "Demonoid shit: Ok folks, here it is. Demonoid is down. It has been for aroun 18 hours. The reason is down is unkown. It hasnt been RAIDed, shutdown, terminated, deleted, burned, ..... However TorrentFreak Decided upon there own free will to further spread this and rumors. Torrent freak has known to be a sleazy site they post false rumors and hope they turn out true. They do this in order for money and popularity. Quite sad isn't it. To prove this is quite easy:

si recomandarea zilei, saptamanii, anului pentru clientii de dc++ si alte lighioane, NU VA MAI SHARE-uiti FISIERELE PUNCT TORRENT!

Ieri seara, la ora 18:21 site-ul olandez nu.nl anunta inchiderea trackerului Demonoid, se pare [neoficial] responsabil de aceasta fiind CRIA [The Canadian Recording Industry Association - care in ciuda numelui, nu reprezinta decat o filiala canadiana a RIAA, asociatia fiind americana],stirea nefiind confirmata insa de nici o terta parte. Pe de alta parte, pe site-ul asociatiei nu exista nici o referire la Demonoid in sectiunea de stiri.

Demonoid reprezenta cel de al doilea tracker ca marime dupa Pirate Bay, cu peste 1 milion de fisiere .torrent. Se pare ca se ingroasa gluma, fiind al doilea tracker major pe care comunitatea P2P il pierde, dupa ce TorrentBox a devenit inaccesibil pentru utilizatorii din Statele Unite.

In luna iunie, Demonoid a fost nevoit sa isi mute serverele in Canada dupa ce agentia olandeza BREIN a inceput sa faca presiuni oficiale impotriva providerului trackerului pentru inchiderea trackerului si predarea detaliilor personale ale administratorilor Demonoid.

via Torrent Freak

Bob are blog

Asa cum spune si titlul. El este Bob si mai nou are si un blog.
Ce putem sa ii dorim?

Cat mai multi vizitatori unici!

O tempora! O mores!

Rar gasesti o asemenea caracterizare:

"I think the current fixation on pop culture in art reflects our anxiety about finding meaning in a culture that is dangerously close to meaninglessness."
- David Nicholson in Old School
by Ana Finel Honigman

si cand te gandesti ca adesea ne auto-victimizam, prefacandu-ne neintelesi de cei din jurul nostru. Nu noi suntem de vina.
O tempora! O mores!

Bazaconia zilei

Cred ca mailul de mai jos se lupta sa devina cel mai tembel spam primit in ultima luna! De unde ii gasesc pe toti kitikatii astia!

MacrostandarD - Your Business Analyst
Ai aflat de blogurile MacrostandarD?

Blogul este o manifestare spontana pe alocuri creativa si in unele cazuri inteligenta.
Pentru cine are timp de pierdut, un moment de respiro, mai vrea sa invete cate ceva nou ori medicul i-a recomandat "bloging" am creat 4 bloguri:

» MacrostandarD Expert Resurse gratuite pentru economisti
» Dan N. Moldovan Resurse gratuite pentru utilizatorii de Excel, Adobe Reader si alte aplicatii web
» MacrostandarD Live Aici parerile-s impartite. Afla si tu care sunt!
» Info MacrostandarD Jurnalul societatii si al aplicatiilor MacrostandarD

Sau poti vedea ultimele posturi pe scurt si alte link-uri interesante aici: MacrostandarD RSS Articole recomandate:
» MacrostandarD Expert: Indicatorul "Valoarea adaugata" Analiza financiara
» MacrostandarD Expert: Monografia contabila a operatiunii de factoring Contabilitate
» Dan N. Moldovan: Google Docs Presentation Web
» Dan N. Moldovan: Costuri ascunse la Windows Vista si Office 2007 Desktop
» MacrostandarD Live: Most annoying habits of coworkers Umor
» MacrostandarD Live: Reactii dure la doua articole publicate Reactii pe web
» Info MacrostandarD: Xtreme Sheet - optiune de salvare a analizei realizate Aplicatii
» Info MacrostandarD: Modificari in managementul grupului MacrostandarD Grupuri Recomandari pentru o navigare placuta:
» daca te doare capul de la atata stat pe blog inchide calculatorul;
» daca blogul se incarca greu mai inchide din paginile web deschise;
» daca vreodata auzi pe cineva laudadu-se ca a vazut cel mai tare blog arata-i blogurile noastre;
» stai cu un ochi pe sef si cu unul pe blogurile noastre si uita-te crucis;
» nu rade, nu te mira si nu sta crispat.

P.S.
Numarul zilnic de cititori al blogurilor MacrostandarD creste in fiecare zi. Zilnic avem peste 100 de cititori prin RSS.
Intra, citeste si comenteaza. Si nu uita! Parerea TA conteaza.

Cu mai mult decat respect,
Dan N. Moldovan - Administrator SC MacrostandarD Editura si Informatica SRL
moldovan_dan@macrostandard.ro
ADRESA: Loc. Vanatori str. Principala, nr. 87, Cod Postal 547635, jud. Mures. Nr. Reg. Com. Mures: J26/820/10.10.2002, CUI RO14939347, Capital social 500 lei. Cont deschis la B.C.R. Sucursala Sighisoara; Cod IBAN: RO57 RNCB 0191 0156 5250 0001;

Acest mesaj este un "spam" cand cutia mea postala nu va mai contine pliante de la toate molurile, faxul nu va mai lista oferte pentru cresterea ciupercilor si a gainilor pentru carne iar in ainamoR se va trai bine.
Asa ca, judecati si voi ce este...

Pai iti spun eu ce este. Un mod foarte rapid de a te face de rasul curcilor pe care mai bine le cresteai la tara, unde te trimiteau si faxurile. Mai bine ascultai tonul de fax. Penibil

Despre expertiza, sau mai degraba, despre lipsa ei

Am citit acum cateva saptamani posturi cu privire la momentul in care te poti numi expert, si mai ales, la cine este indreptatit sa te numeasca asa, tu, sau cei din jurul tau. Nu am sa pun linkuri pentru ca m-am cam saturat de ele. In acel moment inclinam sa le dau dreptate celor care puneau greutatea judecatii pe cei din jurul nostru. Acum insa sunt din ce in ce mai convins ca trebuie sa ne incredem si in propria judecata, prin urmare, cel mai indreptatit in a hotari cine si ce este expert ramane tot propria persoana.

Chiar daca intr-un anumit grup de oameni, tu esti cel care da cele mai multe raspunsuri corecte cu privire la un anumit domeniu, acest lucru nu te face sub nici o forma expert. Poate mai bine informat, dar cu siguranta nu expert. De ce spun ca tu esti cel mai in masura. Pentru ca pana la urma tu esti cel ce se confrunta cu situatia in cauza. Nu mai este nimeni langa tine, nici macar cei care au incredere in nivelul tau de cunostinte, era sa spun expertiza dar este gresit. Esti doar tu si problema, iar acesta este momentul in care aflii pe propria piele cat de expert esti. Oricum, nivelul de expertiza in cazul unui pesimist clasic, nu este dat de numarul de reusite, ci de cat de multe esecuri ai suferit.

Problema se afla in faptul ca vedem din ce in ce mai multi oameni, presupusi experti, in special experti la tot si la toate. In adevarat stil rusesc [cine este de vina? ce este de facut?] poate ca nici nu este vina lor. De foarte multe ori am fost martorul unor situatii ce iti cereau sa te descurci cu ce ai, neavand timp sa ceri o parere informata. Daaaar, faptul ca te-ai descurcat la un moment data, fara sa ai nici cea mai mica idee despre subiect, nu te face expert peste noapte. Te face poate mai increzator in puterile proprii, dar are si un punct slab, te face sa ignori spatiile albe, te face sa te crezi Ernest Shackelton, fara ca tu sa fii. In final, cea mai mare vina o purtam tot noi, pentru ca ne incredem orbeste in ei, fara a-i supune cat de cat unei minime verificari. Eu unul am avut de suferit de pe urma lor cam peste tot unde am fost, in scoala, in liceu, in facultate. Oameni pretiosi, ce vorbeau pe un ton apasat despre niste lucruri despre care, daca nu as fi fost comod, mi-ar fi fost foarte usor sa imi dau seama ca nu au nici cea mai mica idee. Principalul vinovat suntem tot noi, pentru ca de fiecare data cand ne este lene sa ii corectam, sau sa le atragem atentia ca gresesc, nu facem decat sa pavam drumul catre o alta situatie neplacuta cu care va trebui sa ne confruntam, mai devreme sau mai tarziu.

TagCloud pentru Blogger

phydeaux3: Code for New Blogger Tag Cloud / Label Cloud

Un tutorial foarte bun si extrem de usor pentru cei ce doresc sa isi creeze un TagCloud. Cand spun usor inseamna ca mi-a iesit si mie din prima, si nu este putin pentru calitatile unui tutorial bun. Acum pot sa stau si sa ma minunez de ce-mi poate mintea proprie.

UPDATE: Acum am mai multe informatii. Prin ce se diferentiaza de numeroasele alternative pe care le ai? Poti schimba familiile de fonturi, culoarea si dimensiunea fonturilor din momentul in care ai introdus codul in template.

Este alcatuit din trei sectiuni - una referitoare la stylesheet, o sectiune de configurare iar a treia este widget-ul propriu-zis. Se aseamana cu modificarile extinse in ceea ce priveste controlul prin javascript. Prin urmare, nu va functiona pentru cei ce au javascript-ul oprit. Pentru acestia layout-ul se va intoarce la lista standard de stiluri, cred.

Persistenta

Nu este prima data cand ma intriga un anumit anunt publicitar. Mai precis, un anunt de angajare al unei firme ce se vrea, cred, respectabila, intr-o anumita revista. Este vorba de un anunt ce incearca sa impace si capra si varza, imbinand angajarile cu reclama companiei. Insa eu inteleg din faptul ca el apare cu insistenta de vreo trei luni una din doua:

1. fie nu au reusit sa angajeze oamenii pe care ii doreau
2. fie ca au un contract de publicitate cu revista si le este lene sa schimbe pagina

Oricum, in ambele situatii, clientul iese in pierdere. Nu este greu de banuit care este motivul pentru care nu au reusit sa angajeze oamenii potriviti, iar daca vor sa isi faca reclama, se cam bate cap in cap cu faptul ca isi cauta in mod constant oameni [bine, ei spun ca sunt constat growing, bine ca nu erau exponentiali].

Bazaconia zilei

Am citit astazi in Cariere un articol scris de Camelia Radu, Change & Development Coordinator Sowftwin si ceva nu imi iese din cap. Oare ce poate insemna mirosuri intepatoare ale oamenilor, una din caracteristicile profilului cel mai des intalnit, se pare, in Romania, mai precis, management si organizatii de lob stang. Oricat m-as suci si invarti, tot nu ii dau de cap. Prima data am crezut ca este o gluma, dar am citit mai departe cum pot recunoaste din ce fel de organizatie fac parte:

• observand
• simtind
  
• mirosind

Personal, eu am tot mirosit si tin sa va anunt ca fac parte dintr-o organizatie foarte eleganta. Cat despre ce a vrut autorul sa spuna, mi-e frica sa ma aventurez in ipoteze, mai ales ca ma duce cu gandul la Perfume.

UPDATE: acum am pus si link-ul catre articol. Poate ma lumineaza si pe mine cineva. Sau ma parfumeaza, dupa preferinte.

Things that I whish to see

Basically, these are the things that I would like to see/or hear in the near future:

• Romanian iPhone screens filled with ketchup from shaorma
• Clear name's spelling from the customer service representatives
• Dustin Hoffman kicking the arse of Steven Seagal
• People speaking their mind and not trying so climbsy to sneak out
• Older people, wiser and not more demented
• People able to accept that they are not perfect and what's more important, that they are not perfect and therefore stop asking you to meet their ivory tower expectations
• Clean commercial ads, the ones for which you will gladly change the channel, and not the ones that you fear to see by mistake and be haunted by them afterwards
• More people interested in policies and not politics, dismissing something you do not like is not equal to rebel against it, it is just another form of conformity with the crowd
• Less talk shows and more dialogue shows on television channels
• Dan Diaconescu trying to figure out what to do with his rating points, other than spilling them out like bingo numbers

wonder which one has the highest bidding rate.

Bazaconia zilei

Cand implinesti o anumita varsta, te apropii de ceva anume, sau te indepartezi de acel ceva?

On life

Just finished reading this great post about things you wished you knew.

Here is my lame contribution:

• Think money as a mean and not an end.
• Stop giving credit to others when is YOURSELF you have to trust.
• Wind down and enjoy the little things in life.
  
• If you try to change the world, you will find out that the world has already changed and all that you are just caught in the middle.

With the help of the same Dumb Little Man I have stumbled upon this link. And here's what I've found out:

At age 30:

• Mark Twain published his first short story, "Jim Smiley and His Jumping Frog."
• Danish novelist Hans Christian Andersen published his book of fairy tales.
• Nat Turner led a slave rebellion.
• U.S. mariner Moses Rogers made the first ocean steamboat voyage.
• Donald Trump persuaded bankers to lend him $80 million so he could buy the Commodore Hotel.
• Samuel Morse's assistant, Alfred Lewis Vail, devised Morse code.
• Physicist Armand H. L. Fizeau measured the speed of light.
• Dr. Narinder Kapany invented fiber optics and designed a glass gastroscope which can be snaked down the throat for a detailed view of the stomach.
• Hank Williams overdosed on drugs and alcohol.
• Bill Gates was the first person ever to become a billionaire by age 30.
• Earl Vickers started the Dollar Project, in which dollar bills were rubber-stamped as being lost, with a reward offered for their safe return.
• Susan Smith figured out where all the plain wire hangers come from. It took her a long time because she never goes to the dry cleaners.
• George W. Bush was arrested for driving under the influence of alcohol near his family's summer home in Kennebunkport, Maine. He pleaded guilty, was fined $150, and had his driver's license suspended.
• Clare Grant of threebeautifulthings.co.uk had a man jump on a train to say he loves her; peed in a litter bin on Durham market place; threw a glass of wine at a man who upset her; got a book deal for her blog; learned to map read; had a blazing row with a colleague and then made up; found a job where she felt loved and valued; swam naked in the sea; and started to accept herself.
• At age 30, Norma Paisley realized she has wasted a lot of time.

seems like a nice follow up to the Bazaconia zilei below.

Bazaconia zilei

... ma intreb, cand muncesti de dimineata pana seara, muncesti pentru ca nu vrei sa ai timp liber si bani putini, sau pentru a strange bani, fara a avea timp sa te bucuri de posibila siguranta financiara?

Bucuresti si alte lighioane

Azi dimineata am aflat prin intermediul lui Alexandrescu despre o pseudo-batalie care s-ar duce intre Carcotasi si deMenti. De ce ii spun pseudo? Pentru ca mi se pare ca face parte din categoria, ce ma plictisesc astazi, hai sa imi fac de lucru. Pana la urma, care a fost marele sacrilegiu pe care l-a comis Gainusa? A intinat el oare memoria ciobanului Bucur?

Oricum, stirea asta mi-a retrezit interesul pentru cum vad eu Bucurestiul dupa aproape 10 ani de practica intensa. Trebuie sa marturisesc ca in momentul in care am venit prima data in Bucuresti, prin 1994, am fost si eu la randul meu socat de mitocania si mai ales agresivitatea pe care puteai sa o intalnesti prin capitala. Poate parea o surpriza pentru cei care s-au obisnuit prea mult cu aerul greu al Bucurestilor, dar prin alte parti, nu prea tine ţâfna, aroganta si smecheria. Nu de alta, dar ti-o iei peste bot de nu te vezi (am simtit nevoia de a face precizarea pentru ca vin din Tulcea, ok, nu este Braila, dar e pe aproape - si pentru a face diferenta fata de ardeleni, unde lucrurile stau un pic altfel).

Inapoi la subiect, cum vad eu Bucurestiul dupa 10 ani. Am sperat in tot acest timp ca lucrurile vor merge spre bine, ca oamenii se vor obisnui cu normalitatea si vor incepe sa se comporte civilizat, daca nu din proprie initiativa, macar dintr-o jena fata de ceilalti. Dar nu a fost sa fie asa. Putem sa vedem in continuare covoare spalate pe scara blocului, scara care se pare ca a inlocuit de mult ulita satului, unde se fac schimburi de mirosuri culinare si alte cele. Trotuarele nu mai sunt nici ele ce au fost o data, acum o saptamana am fost admonestat de un sofer prea grabit pentru a sta la semafor, cu o masina prea mare pentru a ma ocoli. Ma apuca groaza de momentul in care voi fi obligat sa circul si eu cu masina prin Bucuresti. In majoritatea spatiilor publice, lumea este artagoasa si iritata la maxim, din motive ce le scapa si lor cateodata.

Ce te impiedica sa te comporti civilizat, sa arunci mizeria la cos, tomberon, nu sa o lasi pe jos, sa iti admire si altii nivelul de bunastare? Sa mergi cu masina cu placere, nu sa injuri in stanga si in dreapta, fara sa claxonezi ca nebunu'? Probabil ca pe langa Marele Zid Chinezesc, pe Luna se pot auzi si claxoanele Bucurestenilor.

In final, as vrea sa amintesc cateva tipuri de bucuresteni pe care le-am intalnit in decursul escapadei mele metropolitane:

• bucuresteanu de tip metrou - cititor, ingandurat, mai putin predispus la a intra in conflict cu ceilalati. Practic, nu conteaza textul, poate fi filozofie, Sandra Brown, suplimentul de duminica din Libertatea, cititul are scop terapeutic in cazul lui.

• bucuresteanul de tip RATB - se simte foarte bine in mijloacele de transport, in ciuda aparentelor de stres si nervozitate. Nu are simtul proprietatii, totul este la dispozitia lui, se poate extinde in orice directie, picior. Raspunde scurt si rastit, dupa care urmeaza o diatriba impotriva a tot si a toate, discurs care este de cele mai multe ori exersat in timp, ramanand acelasi. Atentie mare la cei/cele care calatoresc in picioare, chiar langa sofer. De cele mai multe ori, acestea sunt persoanele cu cele mai mari dezechilibre mentale din masina (pot fi recunoscute prin faptul ca nu se dau la o parte cand vrei sa cobori, nu au idee de locul in care vor sa coboare si obisnuiesc sa vorbeasca singure)

• bucuresteanul de tip coada [la casierii, la mall, la hyper-market] - foarte vorbaret, aparent prietenos, asta pana in momentul in care opiniile altuia intra in conflict cu ale sale, moment in care explodeaza cu violenta. Statul la coada pare a fi o perioada propice de afisare a statusului social, de captare a admiratiei, pur si simplu se transforma din omida in fluture, pentru cateva clipe.
  

To be continued ...


PS. referitor la dezvoltarea pe care o va cunoaste Bucurestiul, sincer, il vad mai apropiat de indiferenta si rautatea New York-ului anilor '80 decat de melting-pot-ul specific in Los Angeles.

I know I'm not a smart person ... but does it make me a dumb bloke?

Now I just passing throught one of those tough moments, when you just hit a wall and you need a couple of minutes [I hope] to get back on your feet. Failing in doing something very specific left me with tons of questions and so few answers, like what you do when you acknowledge your own limits, how do you actually learn from a failure, which failure must be pursued and which don't, that type of questions. I said something about answers, right, like the only answer I got is "now I know my limits". And that confronted me with some serious difficulties. Actually, more questions on the way:

• how can you make the others around you become fully aware of what you can do, and what you cannot?
• who has the final say about your own limits, you or the others/which one is more objective?

Still no clue, some thoughts instead . Not making a sincere image in front of the others implies a sort of evil marketing, trying to sugar-coat the surface. Now that's wrong, even if, by then it seemed completely harmless for you or any other person. But it is clear that you're heading toward serious damage. At one moment or the other you will completely loose control over what people think of you . And that's what I think just happened to me

Now back to the title, I am still trying to figure out how many lanes does this highway has [sorry for the cheap metaphor]. When I succeed in something new, I break boundaries, escape my own limitations, it's something to be praised/I should be proud of. I'd like to think that failling, means the same, learning from your limitations in reverse, making you, not a less able person but instead I can find the same satisfaction in my failures. Let's fight for some politically correct failures recognitions!

Am un salariu, dar nu stiu ce sa fac cu el

Am observat in cateva dintre blogurile pe care le citesc, o serie de posturi referitoare la procesul angajarii juniorilor in firme, atitudinea partilor implicate si dilema banilor implicati. Nu am nici o competenta in a discuta subiectul angajarilor, deoarece nu am facut in viata mea nici o angajare, in afara interviurilor pe care le-am sustinut in interesul/caciula mea proprie, nu am nici un fel de expertiza. Dar, pentru ca tot trebuie sa existe un dar, nu ma pot abtine sa nu observ ca se perpetueaza un mit pe care nu il consider tocmai util, cel referitor la "cat de putin castigam, dar ce mult ma bucuram de ceea ce faceam". Primul lucru pe care l-as remarca este romantismul expresiei, romantism ce te face sa empatizezi din prima cu persoana in cauza. Nu e de mirare, dat fiind ca reprezinta unul din efectele imediate ale romantismului.

Problema este ca ... romantismul a murit![expresie tembela inspirata de catre Nietzsche si Paul Graham]. Nu am nici o indoiala ca oamenii care povestesc astfel de experiente sunt sinceri in totalitate. Si ii respect pentru ceea ce au facut sau fac in continuare. Insa, imi este extrem de dificil sa cred ca o astfel de experienta personala (conditiile particulare) este repetabila. Din acest motiv mi se pare inutila in contextul discutiei generale.

Faptul ca mi-am permis la un moment dat, mai devreme sau mai tarziu sa muncesc gratis sau pe bani nesemnificativi mi se pare o extravaganta in comparatie cu ceea ce se intampla in realitate. Repet, nu am cunostinta de situatii specifice, dar a cere un salariu de 400 de euro nu mi se pare o lipsa de modestie.

Am incercat sa ocolesc pe cat posibil o exprimare foarte directa, dar nu reusesc. Logica mea este urmatoarea, daca iti permiti sa lucrezi pe un salariu mai mic de 300 de euro, inseamna ca ai si alte surse de finantare, nu importa care [nu ne intereseaza, o matusa bogata, casa ta proprie si personala, masina castigata la loteria nationala ...], dar nu isi mai are rostul in discutia de fata. A generaliza plecand de la o situatie particulara poate reprezenta un teren foarte fragil, pe care este usor sa gresesti. Este la fel de adevarat ca un salariu nu te va imbogati niciodata, dar nici nu trebuie sa te transforme intr-un sclav:

• daca imi pierd locul de munca, mor de foame

nici nu trebuie sa te transforme intr-un ascet:

• atata timp cat imi platesc cazarea, mancarea si abonamentul RATB, nu mai am nevoie de altceva

vad ca nu sunt multi care sa aiba curajul sa recunoasca un fapt evident, pe care din lasitate si eu il trec sub forma de intrebare:

• de cati bani ai nevoie pentru a trai in Romania?
  

Hard work

Just finished this great post by Seth Godin [makes Bloglines clipping worthwhile] on what is nowadays the true mening of hard work and I really felt for the poor guy working at the slaughterhouse. He could not be more true about everybody moaning on their tight schedule and long hours. Here it is the true meaning of HARD WORK:

It's hard work to make difficult emotional decisions, such as quitting a job and setting out on your own. It's hard work to invent a new system, service, or process that's remarkable. It's hard work to tell your boss that he's being intellectually and emotionally lazy. It's easier to stand by and watch the company fade into oblivion. It's hard work to tell senior management to abandon something that it has been doing for a long time in favor of a new and apparently risky alternative. It's hard work to make good decisions with less than all of the data.


Reading all this makes my second job look like a walk in the park. I don't know about you, but I already feel motivated. Hope my boss doesn't read this [and if she does, Welcome back Elena!]

A gresi este omeneste ...

... a persista trei ani in greseala reprezinta o gandire complet falimentara. Nu e cazul cu Sony, dar totusi, cat de des ne lovim de acest gen de comportament. Nu o data am vazut oameni care au recunoscut ca au gresit, insa carora le-a luat o eternitate in a pune si in practica reparatiile. Genul acesta de atitudine imi aduce aminte de sintagma "mind the gap" a lui John Searle. Pe scurt, Searle observa ca intre intentia noastra de a actiona si actiunea propriu zisa exista o pauza, o pauza in care de multe ori ne razgandim, sfarsind prin a face ceva complet diferit, sau a nu face nimic. Exista cateva momente in care aceasta pauza se petrece:

1. intre motive si luarea deciziei
2. intre decizie si punerea in practica
3. intre punerea in practica si continuarea actiunilor ce decurg de aici

Exista multe motive pentru care cineva ar alege sa nu actioneze, cel putin nu inca:

• frica de a nu fi ridiculizat pentru greseala sa [ar trebui sa fie trecuta la capitolul cel mai temut lucru, alaturi de spaima de a vorbi in public, pentru ca la urma urmelor, din cauza asta ne este frica de auditoriu, ne este frica sa nu ne facem de ras-ceea ce presupune la randul sau, o parere foarte buna despre noi]
  
• teama de a nu pierde din prestigiu
• comoditatea, o schimbare ar presupune un plus de efort, pe care nu intotdeauna suntem dispusi sa il depunem - preferand sa ii lasam pe altii sa o faca
• poate ultima, suntem uituci. Avem pur si simplu o memorie selectiva, ce ne permite sa pastram numai lucrurile ce ne convin.

Oare aplicand schema lui Searle, unde se opresc oamenii cel mai adesea?

via Techdirt

Calugari shaolin batuti mar de catre un ninja

Iata povestea [se pare că yahoo dă rateuri, but for all you ninja lovers, take this, and this] : se da una bucata ninja curajos, cateva bucati calugari shaolin. Ninja ii provoaca pe calugarii la o parte-in-parte. In mare parte, calugarii iau bataie, dar rau de tot. La sfarsit, un comentator pe un forum ofera publicului larg de tot la creier povestea. E clar, Bruce Lee nu l-a batut pe Chuck Norris.

Poate pe Van Damme, vorba cantecului. Nu avea cum, s-a demonstrat ca toata povestea cum ca ar shaolin ar fi cei mai mari maestrii este un hoax.

Asta a fost partea amuzanta. Acum, calugarii shaolin, mai precis avocatii lor [da, ce va mirati?] cer o retractare si scuze publice. Se considera ca ofensa este adusa nu numai calugarilor ci si intregii natiuni chineze.

Oricum, cei mai afectati ar trebui sa fie cei de la Wu Tang Clan, bine ca n-a fost stirea in timpul B'Estivalului, ca nu mai strangeau ei atatia oameni.


via Techdirt

On friends III

I was just listening to this episode of HBR podcast, Three Signs of a Miserable Job: Harvard Business Online's Paul Michelman talks with Patrick Lencioni, author of the new book The Three Signs of a Miserable Job. , it is a nice podcast, sometimes comes in handy and it suddenly strikes me! This could be a good back up for my argument on how work relationship will change during the next years. This could be one of the most significant reasons why people continue to behave in such an unproductive manner at the workplace. The idea goes like this: managers are afraid of going into personal issues with their employees, in part, due to the fact that their frame is set from the beginning [with the interview for example] of not getting personal, not asking personal questions, and restrict only to the professional issues of the job. Therefore, employees start to feel like they are being neglected, unappreciated and so on.

Now back to Romania. As I cannot speak about other countries and cultures, I have worked only here, with Romanians, I will develop on what I saw here. In my opinion, the above-mentioned reason does not apply to the Romanians in the same manner. I think that there lies another trigger, that has a way larger influence on the behavior witnessed here, in Romania, and that is, starting from the nineties, [but not necessarily restricted to that period] the way we envisioned our environment was biased. Perhaps the roots can be traced during the communist era, but the fact is, that after we all [ok, not all] agreed that we have won the freedom to become what we wanted, and stop being puppets, we also felt lost. We had the impression that we altogether benefited a fresh start, that we were paired in starting conditions. That was wrong, completely wrong. Nowadays things are uneven, back then, the inequity was even more widespread. I still have friends that tend to compare each other, and blame the other for not doing enough to succeed, as they did. But we were not the same!

Why does it matter? It matters, because as we felt we had the same opportunities, we also witnessed that some of us had a greater success than ourselves. And from that spawn a war of all against all like mindset, that prevented us from being supportive with the others. We all heard stories about how this person or that person walked on bodies to find financial success. So we are on our own. Therefore, what’s the use in being interested on what the others think or feel? None!

But this is so wrooooong! People did not enjoy success because they hurt others; they are not so well off now because they have skeletons in their closet. We were so bombarded with this type of idiosyncrasies that we eventually started to believe in it.

Not everybody aims at hurting us. His or hers success is not based on our misfortune/misery. It could not happen. When people will start to realize that caring for the others does not translate in losing something precious to themselves, and then they will be closer to develop a friendlier environment at their workplace.

organizatii

Sigur Ros lanseaza un material live video

Sigur Ros urmeaza sa lanseze in noiembrie un material video [Heima] impreuna cu un o compilatie, Hvarf-Heim ce va contine trei piese complet noi , precum si o versiune complet re-editat a unei piese de pe primul album, este vorba de Von [Hvarf]. Heim va cuprinde sase versiuni acustice la piese mai vechi.


Heima [alt-music documentar] reprezinta o incursiune de-a lungul concertelor Sigur Ros.
Take a peak here!


UPDATE:

Friends II

Two days ago I had a long conversation with one of my friends. To be more precise, it was about something he discovered, and he was not the only one to do so, as I give it some thought time ago. We are a bunch of over ten people who know each other for more than ten years. A lot have been done and have been spoken so far within our circle. What he noticed was that for the last years we have grown apart in an extremely aggressive way. And he intends to change all of this. It must be said that it is not something that has been passing unnoticed by all others. But it seems that they are not bothered in any way. Excerpt for myself and him. His plan include one to one discussions in the first place, then confronting all of them. He seems convinced that together we should represent a much stronger force than we are on our own.

I could not agree more with him. Still I have my doubts regarding the success of the whole story. Each of us is now living a small bourgeoise-like life, concerned with day to day troubles, each of us is trying to get their $#@$#$# together and to figure out what needs to be done. But all that by themselves. It is not something to blame people for. Actually I completely understand everything that's going on. It is simply a matter of priorities. They have no motif whatsoever to challenge the current status quo, which, as a matter of fact, it proves extremely comfortable for them. Weekly meetings with you friends, chitchat, and, what is most important, no strings attached, let's not go into details approach, no initiative. It is a sad thing to say, but I am almost convinced that in five years from now on, we will regret it. That's life! one might say. And he would be probable right.

I have promised him to back him up entirely. He has my full support, but still I wonder ... You might say that this is no way to help someone. That you have to think pink, in a positive way. But that's life I might add.

Kudos!

in addition, here's a great song about becoming estranged nowdays, and that has not G'nR stamp on it.



[hope my highschool english teacher is proud, no very]