Gillespie şi Weller

Clientul nostru

… cobaiul nostru,

• pentru că îţi ia cinci minute să dai de un humanoid la Vodafone, la Relaţii Clienţi. Meniul este atât de întortocheat, încât nici cel care l-a gândit nu cred că se descurcă din prima
• pentru că cei de la dol.ro continuă să se facă că plouă atunci când vine vorba de opţiunea de dezabonare, nu pot să nu remarc faptul că mesajul este de eroare, nu de cod scris greşit, eroare peste eroare, într-un site care a costat o căruţă de bani, sau mai bine zis un SUV de bani, că nu mai au voie cu căruţe pe drumuri naţionale. Ce e şi mai de râsul curcilor este că atunci când le-am trimis mail, am primit un out of the office reply. Iar acum încep să primesc confirmări de citire de la tot felul de angajaţi Diverta.

Masters of Jazz, Bucuresti, 2009

nu ştiu câţi dintre voi ştiaţi, dar eu am aflat trăgând cu urechea la o discuţie cultă, duminică, în La Scena, unde am prins numele lui Clarke şi Bucureşti. După care am căutat concertul şi am aflat că în octombrie, în afară de Corea, White şi Clarke mai vine şi Mike Stern, pe care l-am văzut în 1995 la Edgar Surin Jazz Festival, unde a fost cel mai bun show din cele trei zile şi Jan Garbarek (într-un final a dat Sibiul şi Timişoara pe Bucureşti).

Dacă eu încă mai visez după Corea, Colaiuta, Wilkenfeld, asta nu înseamnă că nu vă recomand cu căldură festivalul, mai ales că abonamentele sunt pe terminate, iar 300 de RON nu este chiar mult pentru trei zile de gălăgie pentru neuroni.

şi încă două piese vechi, cu Garbarek şi Mike Stern

Mad Dogs and Englishmen

Coward wrote the song while driving from Hanoi to Saigon "without pen, paper, or piano"

mi-ar plăcea să îl văd pe Run de la Run DMC încercând asta, ori, dacă mă gândesc bine, mai potrivit ar fi fost Ol' Dirty Bastard, dacă ar mai fi trăit.

"I wrestled in my mind with the complicated rhythms and rhymes of the song until finally it was complete, without even the aid of pencil and paper. I sang it triumphantly and unaccompanied to my travelling companion on the verandah of a small jungle guest house. Not only Jeffrey [Amherst], but the gecko lizards and the tree frogs gave every vocal indication of enthusiasm"

Wikipedia - Mad Dogs and Englishmen

via Dangerous Minds

The good, old days

mă uit în ochii lui bobby gillespie şi îmi văd viitorul ..

Romanticism 2D

citind articolul din NYT, aveam ]n minte o lume stranie, populată de japonezi ce se plimbă însoţiţi de maşinăriile lor nezburătoare, iar noi stăm şi ne uităm ca la urs. Diferenţele dintre cultura japoneză actuală şi lumea occidentală par mai degrabă să se înmulţească, pentru că eu nu înţeleg cum

“I was steps away from getting married,” he explained earnestly when prodded about his experience. “You have to make sure you don’t hurt a real person; you have to watch what you say, and you have to keep your room clean. In Japan, it’s not O.K. to like another person if you’re already with somebody else. With an anime character, you can like one character one day and a different character the next.”

Lisa Katayama - Love in 2-D

povestea japonezilor iubitori de pături face deja ocolul lumii internaute, prin urmare, în cazul în care nu aţi citit deja articolul din NYT, îl recomand cu căldură, pentru o excursie plină de învăţăminte.

Honda argues that romance was marketed so excessively through B-movies, soap operas and novels during Japan’s economic bubble of the ’80s that it has become a commodity and its true value has been lost; romance is so tainted with social constructs that it can be bought by only good looks and money. According to Honda, somewhere along the way, decent men like himself lost interest in the notion entirely and turned to 2-D. “Pure love is completely gone in the real world,” Honda wrote.

Nesimţire URBANă

Nu vă recomand să alegeţi să mergeţi cu bicicleta, ori per pedes apostolorum, pe Blvd. Timişoara, în zona dintre străzile Sibiu şi Braşov. Pentru că s-ar putea să faceţi cunoştină, foarte îndeaproape cu mirosurile şi nu numai cu ele, specifice zonelor de şes, mai precis pseudo-gropii de gunoi Glina.

Deştepţii de la URBAN găsesc de cuviinţă să spele maşinile de gunoi, direct în curte, curte ce se învecinează cu trotuarul. Astfel încât, stropii fini de apă, ce au făcut cunoştinţă produsele milostiveniei bucureştene, adică gunoaiele de care de abia am catadicsit să ne despărţim, împroaşcă pe oricine a avut proasta idee de a se aventura să împartă acelaşi trotuar cu firma Urban.

Picăturile fetide se aştern pe trotuar şi pe stradă, precum roua dimineţii. Iar apa mizerabilă se scurge nestingherită pe lângă stradă. Mirosul nu este depăşit decât de nesimţirea cu care gunoierii lasă porţile deschise, pentru ca orice a mai rămas în urma procesului de purificare a bietelor maşini de gunoi, să ia drumul şoselei.

Profesore, traditore

despre John Yoo, v-am mai povestit eu aici

Culorile muzicii

dacă în anii 50 am avut Sunetul muzicii, acum avem culorile muzicii

Just Colour from Jesper Kirkeby Brevik on Vimeo.

mai multe detalii pe pagina proiectului http://www.just-colour.blogspot.com/ (ca de obicei, în HD este mai frumos, dacă vă ţine procesorul şi banda)

via Dangerous Minds

Everything's ruined

mă uitam acum câteva zile la cum a albit Mike Bordin şi mi-am dat seama că there goes my bands

The FUNNY side of the DARK side

Costumul autentic Darth Vader 794 de dolari. Apropo, există şi varianta economic, probabil că sabia laser se încarcă de la soare.

Sincronul soldaţilor imperiali, priceless!

tot via Boing Boing

Pink Floyd jam-session

A instrumental piece used for a tv-programme on the evening of the first moonlanding July 20, 1969. The programme was a used by the BBC in between the coverage of the actual moonlanding -and was called 'But what if it's made of green cheese'. The theme was the first verse and the coda, with various actors reading quotes and poetry about the moon over. The rest of the programme was information, discussions and sketches. Later in the show, Moonhead was performed uninterrupted.

 

Pink Floyd au fost invitaţi de către BBC cu ocazia misiunii Apollo 11, înregistrarea este exact cea din pauzele transmisiei, dar imaginile sunt din timpul misiunii Apollo 17, hence roverul şi imaginile color. Chiar şi aşa, întreaga experienţă este de pe altă planetă.

Nu va fi singura dată când Pink Floyd vor experimenta cu misiunile spaţiale, în 88, staţia spaţiala MIR va difuza Pink Floyd în spaţiu. Problema întâietăţii rămânând discutabilă. Chibiţi.

via Boing Boing

Armand Sabel-Lecco

unul dintre cei mai buni basişti, pe care i-am ascultat în ultimul timp. Vă recomand cu căldură şi celelalte videclipuri cu el de pe YouTube.

Recomandare

tocmai am văzut Powder Blue, pe care vi-l recomand, de asemenea.

Despre Imogen (Heap cântă cu Beck la Ronnie Scott's şi pe albumul You Had It Coming al lui Beck)  Jeff Beck povesteşte că a cunoscut-o la o tabără de creative writting organizată de Miles Copeland, fratele tobarului de la Police şi managerul lui Sting.

Imaginaţi-vă un loc în care dimineaţa trebuia să te trezeşti la nouă, să compui până după-amiază o piesă (aveai la dispoziţie patru studiouri) şi pe care o puneai într-un coş, iar seara, la masă, o casetă era extrasă la întâmplare, pentru a fi ascultată de toată lumea.

În tot timpul ăsta, Imogen umbla ascultând jam session-uri şi cântând, mai mult pentru ea. Se opreşte în faţa lui Beck, care improviza cu Armand Sabel-Lecco şi îl întreabă, ce acorduri sunt ăstea?

Jeff mărturiseşte că a înregistrat până şi exerciţiile ei prin care îşi pregătea vocea, şi le-a folosit ca sample-uri pe album.

Locuri în care mi-ar plăcea să lucrez

via kottke

teme de vacanţă

aaa, şi eu care credeam!!!

păi nu e deloc frumos, doamna Creţulescu! Gen la plăcinte înainte, la război înapoi …

via Reporter Virtual

Nabokov despre Lolita

 

via Cynical-C blog

Faith No More şi Herb Alpert

din cauza asta nu există un alt vocalist precum Mike Patton

Un sfat nepreţuit

At all times remember you are the slowest and most vulnerable vehicle on the road and, while we have a right to the pavement (s.m.), we must keep a defensive mindset and do our best not to provoke anger even when we are in the right.

 

Commuting 101: How to react to aggressive or angry drivers

pentru că am citit în ultima perioadă mai multe articole despre biciclete, şoferi şi alte lighioane.

Chiar dacă am fost de multe ori ţinta şoferilor, sau am auzit poveşti (în top rămâne biciclistul care stătea la o intersecţie, iar cel din locul din dreapta, din maşina de lângă el scoate mâna pe geam şi îl dărâmă, spunându-i, mai du-te'n p… mea!) de fiecare dată mi-am zis că nu vreau să mă trezesc numărând chiştoacele din cauză că am rănit orgoliul cuiva.

Reminder: practice what you preach

din seria trupelor pe care aş vrea să le văd în România.

A primadonna with a premonition feels like he's preachin' to the choir
A superstar filled with superstition can't pull himself out of the mire
All you ever dreamed of is finally in your reach but careful what you wish for
If you don't practice what you preach

Mea culpa

astăzi am gafat, m-am băgat ca musca în lapte, doar că nu era lapte, ci erau două maşini, una mai mare decât cealaltă. De fapt, una dintre ele era o cisternă, aflată la intersecţia cu Tip Top-ul de la Moghioroş, pe prima bandă, pe care eu în mod greşit am aproximat-o ca făcând dreapta.

Greşit soldat! Şi uite aşa, s-a făcut verde, eu m-am trezit între maşini, am agăţat oglinda unui matiz, l-am enervat pe un nene care mă claxona de ceva timp în spatele meu, dar am rămas în urmă, am făcut dreapta, prin bunăvoinţa unui şofer de alfa, şi m-am întors cuminte pe prima bandă.

Mea culpa, să nu creadă lumea că numai şoferii sunt împiedicaţi sau tonţi. Pentru că tot văzusem că discuţia de la textier devenise cu sens unic, ca să păstrez tema până la capăt.

sper să nu repet prea curând experienţa, nu de alta, dar cisterna aia era a naibii de mare şi de aproape. Nu ştiu ce am cu maşinile mari, dar tot timpul gafez în prezenţa lor, ca atunci când am vrut să depăşesc un troleu care făcea uşor dreapta la intersecţia cu Plevnei (să nu uit, prin dreapta lui).

Medicinal

via Rezistenţa Urbană

Provider for Google Calendar

pentru cei interesaţi,

în sfârşit a apărut un update 0.5.2, ce îi permite să facă ceea ce promitea în titlu, murise la un moment dat şi funcţiona numai într-un singur sens, de la Google către Lightning.

Nota de plată, vă rog!

sau mai bine nu,

We used to complain that George W. Bush had increased spending by ONE TRILLION DOLLARS in seven years. Who could have even imagined new government commitments of $24 trillion in mere months? These promises could make the implosion of Fannie Mae and Freddie Mac look like a lemonade stand closing.

de pe Cato-at-Liberty

hai să vezi ce o să ne mai plimbe suma asta pe la televiziuni, încă unul din numerele fatidice ale crizei. Dar dacă este adevărat, atunci este clar că banii nu mai au nici o valoare …. fără număr

Trei feţe ale aceluiaşi cântec

la început a fost Dylan …

una din cele mai bune versiuni MMEB. Mick Rogers, Chris Slade, MM, Colin Pattenden. Tot ei vor înregistra mai târziu şi Nightingales and Bombers. Îl ştiţi mai bine pe toboşar, dintr-o perioadă în care avea mai puţin păr dar mai mult succes, a prins perioada de glorie din anii nouăzeci ai AC/DC, Razor's Edge şi turneul care a urmat, pentru a fi concediat până la urmă de fraţii Young în favoarea lui Rudd, tobarul lor din perioada Bon Scott.

iniţial nu am vrut să vă mai arăt şi versiunea asta, pentru că mi se pare o copie palidă, dar măcar vocea este aceeaşi, Mick Rogers parcă sună chiar mai bine aici.

Un tren nebun

şi un mecanic pe măsură. După ce un coiot i-a mâncat unul din câinii care se îndeletniceau cu murdăritul covoarelor lui Sharon, şi l-a dat în judecată pe Iommi pentru că acesta considera Black Sabbath un monolog, mai nou, Ozzy şi-a dat seama că poate ar fi bine să îl schimbe pe Zakk Wylde, pe motiv că prea sună Ozzy precum Black Label Society. N-ar fi nici o problemă, dacă Zakk n-ar fi înregistrat deja câteva piese, şi nu s-ar pregăti de turneu cu Ozzy. Adică, după cum singur recunoaşte pe Twitter (fie-i numele lăudat), n-are nici cea mai mică idee despre problemele de identitate ale lui Ozzy …

YouTube mi-l recomandă, prin urmare, vi-l recomad şi eu vouă

F for fake

momente şi schiţe

Cred că trăim un moment discret de cotitură istorică.

de aici

O zi normală

ceea ce vă doresc şi domniilor voastre …

via Cynical-C Blog

Farmers Market

şi una mai serioasă

Farmers Market a deschis concertul Faith No More din Berlin

bonus, un set de fotografii din concertele de până acum

Milioane

• şapte sute de mii de euro o scenă, ce ziceţi de un milion de dolari în maşini de scris?
• Oasis îşi despăgubesc fanii cu un milion de lire, după care îi fac zgârciţi
• au fost, sau n-au fost 750 de milioane de discuri?

Sincron

nu ştiam de ce mă tot bombardau televiziunile cu ştirea despre părul lui Michael Jackson şi reclama de la Pepsi. PENTRU CĂ ERA PESTE TOT PE INTERNET …, de la Digg, până la blogurile care nu au pe agenda zilnică subiecte legate neapărat de hairstyling.

Oricum, ştirea poate fi trecută la capitolul (destul de consistent) de încă un semn că este ceva în neregulă cu mass-media, pentru că oricum ai apuca-o, n-are nici un Dumnezeu.

De abia scăpasem de toată isteria macabră de acum câteva săptămâni, ne trăgeam sufletul printre două tâlhării şi un viol, când, hop-ţop, o luăm de la capăt. Păi aşa ne fusese vorba?! Mai răsfiraţi băieţi, mai răsfiraţi …

The joke is on me

Goldman Sachs

In a chapter from The Great Crash, 1929 titled "In Goldman Sachs We Trust," the famed economist John Kenneth Galbraith held up the Blue Ridge and Shenandoah trusts as classic examples of the insanity of leveragebased investment. The trusts, he wrote, were a major cause of the market's historic crash; in today's dollars, the losses the bank suffered totaled $475 billion. "It is difficult not to marvel at the imagination which was implicit in this gargantuan insanity," Galbraith observed, sounding like Keith Olbermann in an ascot. "If there must be madness, something may be said for having it on a heroic scale."

The Great American Bubble Machine  - Matt Taibi

The American economy remains in dire straits, with one worker in six unemployed or underemployed. Yet Goldman Sachs just reported record quarterly profits — and it’s preparing to hand out huge bonuses, comparable to what it was paying before the crisis. What does this contrast tell us?

Paul Krugman

 

via Bob Lefsetz

sau criza financiară înţeleasă în cuvintele lui Alexandrescu, ce e permis boului, nu este permis şi viţelului …

Eşecul logicii

de ce aş face o comadă online, dacă tot trebuie să mă deplasez la sediul firmei?

am vrut să reînoiesc antivirusul, PC Fun avea un preţ bun, dar la telefon mi-au spus că nu pot să comand decât dacă fac plata în avans la sediul firmei,

criza financiară nu înseamnă şi criza bunului simţ …

Another Body Murdered

în aşteptarea concertului (recunoştinţă veşnică :) ) de pe coloana sonoră a filmului Judgement Night (o casetă ce a sucombat în timp în faţa lui Peter Frampton Comes Alive, dar asta este, nu cred că e de condamnat), cred că cel mai bun compediu de rap/rock pe care l-am ascultat până acum. Unul din cazurile în care coloana sonoră este mai bună decât filmul propriu-zis.

Ştii şi nu contează

Happy Fish despre testele Realităţii, după penalizările de acum ceva timp, nu pot să nu mă întreb acum, oare Tatulici, cât o fi luat la test?

Vă simteţi bine?

Nimic nou pe frontul electoral

Am avut şi lansarea lui Crin. Sorin Tudor spune că şi-a cam greşit ţinta şi a trecut pe alături. Tot ce este posibil. Oricum în ziua de astăzi, doar să tragi cu tunul în piaţa mare, poate poate ai atrage privire trecătorilor. Dar o dată cu lansarea lui Crin a mai trecut o etapă din campania electorală neoficială (probabil că cineva bine intenţionat l-a ţinut departe pe domnul Antonescu de scandalul Ridzi). Sper că nu aşteaptă nimeni lansarea domnului Geoană, că o să fie dezamăgit.

După atâta tevatură, cred că sunteţi de acord că rămânem cu aceeaşi întrebare, mai arzătoare ca alcoolul de 30 de grade din Unirea. Bine, bine, dar eu cu cine votez?

Să presupunem, prin absurd că aş avea răspunsul la întrebarea asta (asta este o fantezie de a mea, hrănită şi de faptul că mi-am pierdut câţiva ani printr-o şcoală cu politica în coadă). Şi printr-un absurd şi mai mare, vi l-aş şi împărtăşi. La ce v-ar folosi?

Unii dintre domniile voastre veţi spune că sunt vândut celorlalţi, ceilalţi vor spune că nu e treaba mea.

 

Prin urmare, nu răspunsuri aşteptăm noi, ci mai degrabă confirmarea că am avut dreptate. Care sunt aşteptările noastre de la politicienii care ar trebui să ne reprezinte? De mult timp m-am întrebat, dacă nu cumva politicienii români şi-au dat seama că nu au cum să le intre în graţiile românilor, şi au renunţat înainte de a pune umărul la treabă. (apropo de politicieni români, la Realitatea, domnul Boureanu îl ameninţă pe Florin Chilian că o să dea în vileag nişte zvonuri ordinare despre aşa-zisa orientarea sexuală undercover a acestuia. De parcă ar avea vreo relevanţă, în vreun fel. Cam ăsta este materialul cu care noi, croitorii/alegătorii trebuie să lucrăm). Fericiţi sunt cei care şi-au donat televizorul.

Ideea e că nu aşteptăm soluţii, aşteptăm să ni se dea satisfacţie. Pentru eşecurile din ultimii zece, douăzeci, cincizeci de ani, eoni, voi alegeţi. Asta vrem.

Precum o domnişoară cu onoarea nereperată, aşteptăm să ni se recunoască suferinţa, şi nevoile, şi neamul. După aia ‘om vedea noi, dar până când nu o să vină cineva să îşi ceară scuze pentru toate trăznăile pe care le-am comis în toţi anii ăştia, nu vom mişca un deget.

Foarte bine, dracu’ mai ştie? Poate se schimbă lucrurile în bine şi nu mai ştim pe ce lume trăim.

Am avut dreptate

Pe scurt

• lumea nu s-a hotărât în privinţa lui Zabriskie Point
• după ce am avut Ubuntu vs. Windows, acum avem Ubuntu vs. OSX
• după ce filmele s-au inspirat din realitate, acum se pare că realitatea se inspiră din filme (cu spioni) hai că v-am făcut curioşi ;)
• adio eternitate
• Jay-Z, The Game şi hegemonia

Antena 1 şi Dan Bursuc

nu ştiu câţi dintre voi v-aţi obosit să vă uitaţi cum Antena 1 încearcă să copieze dintr-un foc Prima (Vali Vijelie) şi ProTV, adică emisiunea lui Dan Bursuc, Talente fără număr, dar eu m-am amuzat teribil.

Cinci minute. Cât să văd că problemele cele mai mari ale lui Sorin Copilu’ de Aur nu sunt de ordin muzical, ci mai degrabă gramatical, ortoepic şi ortografic.

Dar orice lucru bun se termină repede. Ca şi răbdarea mea.

Rămân cu o singură nedumerire. Doar eu mă simt ca o maimuţă la Zoo, căreia i se dă o banană, atunci când văd reclama de la emisiunea lui Bursuc?

PS. un sfat pentru domnu’ Bursuc, nu că ar conta, dar în studiouri nu se fumează, pentru că nicotina cam dăunează potenţiometrelor şi altor minunăţii …

PSS. Orbitoru’, ai văzut frate, firewireeeee fără număr …

Bunica bate toba

ei, acum vreau să văd cum s-ar descurca bunica

Cum vă place?

să mai spună cineva că minorităţile sunt marginalizate în România

Pro TV pregăteşte în toamnă două producţii cu aventurile ţiganilor din serialul Regina, până acum un brand al postului Acasă TV: un lung metraj, dar şi serialul State de România. De ce importă Pro TV serialul cu ţigani?

de pe Pagina de Media

oare genul acesta de entertainment are un efect pozitiv au ba asupra imaginii ţiganilor?

Salvaţi-l pe Alex

Numele meu este BRISC ALEXANDRU DAMIAN, am 3 ani şi 4 luni, locuiesc în Cluj-Napoca şi până acum 2 luni eram un copil normal perfect sănătos, care alerga alături de alţi copii în parc şi care alături de tatăl meu Claudiu şi mama mea Ioana eram o familie fericită în aşteptarea frăţiorului meu care între timp a venit pe lume şi pe care îl cheamă David Robert şi pe care îl iubesc mult.
Acum 2 luni a început calvarul pentru mine, în momentul în care mi s-a spus că trebuie să mă internez în spital pentru că am o “comoară” la burtică ce trebuie scoasă afară.

Cuvintele de mai sus au fost scrise de tatăl lui Alex pe un site făcut special după ce primul său fiu a fost diagnosticat cu o tumoare inoperabilă. Băieţelul mai are o şansă, tratament la o clinică din străinătate, însă numai dacă îl ajutăm. Noi, ceilalţi, semenii lui.

Dacă puteţi să donaţi o sumă semnificativă, faceţi-o. Dacă nu, participaţi măcar la tombola care va fi organizată vineri, de la ora 20, la Irish & Music Pub din Cluj. Biletele de tombolă vor costa 5 lei şi toată suma strânsă va fi donată familiei Brisc, pentru salvarea lui Alex. Detalii despre tombolă şi premii găsiţi pe blogul lui Andrei Crivăţ.

“Vă rugăm să ne ajutaţi atât în organizarea unei campanii de popularizare a cazului şi pe cât posibil financiar, şi poate printr-o minune, vom reuşi să strângem banii necesari. Să ajute Dumnezeu să fie cu un final fericit!”, scrie tatăl lui Alex pe site-ul cu numele copilului său.

Conturile unde puteți face donații, deschise la ING Bank Cluj-Napoca, sucursala Mărăşti, pe numele Marius Claudiu Brisc, sunt următoarele:

Lei - RO31 INGB 0000 9999 0019 3771
Euro - RO85 INGB 0000 9999 0155 2157

Telefoane de contact: tatăl (Claudiu Brisc) - 0744-538256, mama (Ioana) - 0740-523918.

via Mihnea Măruţă

Mulţumesc

Cred că mailul ăsta era adresat tuturor celor care s-au implicat în campanie

îmi adaug şi eu umilele mele mulţumiri, reacţia a fost peste aşteptările mele, din partea tuturor. Mulţumesc!

Draga ,

Iti multumim mult pentru pentru ca ne ajuti in campania Inima Copiilor pentru Marie Curie. Mai sunt 3 zile in care poti dona 2 Euro prin SMS la 858 pentru infiintarea departamentului de cardiochirurgie de la Spitalul de Copii Marie Curie din Bucuresti.

In aprilie am inceput proiectul cu speranta ca vom putea strange 500.000 de Euro pentru a amenaja o sala de operatii si un salon de terapie intensiva.

Intre timp am adunat peste 650.000 de Euro. Mai mult decat am sperat, nu prea mult pentru o sectie de cardiochirurgie, dar suficient cat sa incepem.
Pentru ca tu si multi alti prieteni ati pus umarul impreuna cu noi, Ministerul Sanatatii a decis sa se implice activ: proiectul nostru a devenit prioritar, vor fi accelerate formalitatile si va fi oferita o parte din aparatura.
Proiectul initial s-a extins: vom construi un departament complet, de peste 500 m² si dotat cu un laborator de cateterism. In acest moment, proiectul este in faza de avizare si lucrarile de amenajare vor incepe in curand.

Campania noastra continua pana cand departamentul de cardiochirurgie de la Marie Curie va fi functional.

Asa ca nu uita: pana pe 15 iulie mai poti dona 2 Euro prin SMS la 858 (in retelele Cosmote, Orange si Vodafone - nu se percepe TVA). Dupa acesta data poti ajuta donand online sau poti face un transfer intr-unul din conturile noastre.

Ca si pana acum, noi vom continua sa iti dam vesti prin email si pe www.inimacopiilor.ro. Pentru ca ne-ai ajutat, este important sa stii ce se intampla.

Inca ceva: daca gazuiesti bannerul nostru pe site-ul tau, acesta se va schimba automat pe data de 16 iunie cu un banner de sustinere a Asociatiei Inima Copiilor, pe care ne-am bucura sa il pastrezi in continuare pe site. Daca ai integrat bannerul prin alta modalitate decat folosind codul din pagina noastra, te rugam sa il actualizezi - te rugam sa ne scrii daca ai nevoie de ceva.

Iti multumim din inima!
Alex Popa
Asociatia "Inima Copiilor"

www.inimacopiilor.ro
Asociaţia "Inima Copiilor"
str. Câmpului, 19 bis,
Câmpina / Prahova, România
cod de identificare fiscală: 18365182
tel:           +40 244 332 234, +40 722 360 339
e-mail: office@inimacopiilor.ro
cont:        RO96 BUCU 0463 3385 2511 RO01
Alpha Bank - Sucursala Dorobanţi

Din păcate

doar pentru o zi … nu foloseşte prea mult.

Un ziar numit dorinţă

The publisher assembled the public for the paper, maintaining subscribers lists and distribution chains, and got to decide what front-page news was for those readers. This was a bottleneck of value that used to be enforced by the limitations of print and distribution, and by lack of competition for sources of written news.

The ability to get out of the “phone call” model of reporting — one paid journalist talking to one source at a time — and to instead bring in everything the internet has taught us about automation, syndication, parallel effort, and decentralization will increasingly characterize successful new models of journalism.

Clay Shirky despre viitorul ziarelor

de ce nu va exista un ziare 2.0, ci mai degrabă altceva .0

discuţia asta merită urmărită. Pentru cei nefamiliarizaţi cu Cato Unbound, discuţiile se defăşoară astfel, există un eseu de start, lead după care urmează altele, ce urmăresc să adauge argumente sau să le combată pe cele deja expuse timp de o lună …

astfel încât se anunţă a fi o lună extrem de interesantă. Mai ales într-un moment în care NYT (The Grey Old Lady) şi-a unit websiteul cu cel al lui International Herald Tribune şi încearcă să monetizeze conţinutul. Mai multe detalii cu privire la această mişcare găsiti în articolul ăsta de pe telegraph.uk

Detaliile

fac diferenţa

dacă ghiciţi al cui este contrabasul, fac cinste cu o bere …

ortopedia cuvintelor

în aşteptarea unui îndreptar ortografic şi ortoepic, m-am abonat la diacritica.

Asta şi pentru că nu mai citesc România literară şi cronicile Rodicăi Zafiu …

puteţi să o faceţi şi voi, aici.

FPS disease

via Boing Boing

dacă ar fi să vorbesc despre mine (nu am prins glorioasele zile ale lui Donkey Kong :) ), probabil că aş fi 1/2 IGI, 1/2 Hitman

Fucking hippies

Copii din ziua de astăzi

sursa

întrebare

Dumneavoastră ce aţi face cu

decopertarea a patru munţi şi construirea unui iaz de decantare prin care valea superbă de azi, peste 600 de hectare de pădure, se va încărca de 14 milioane de tone de cianuri. Cianuri ţinute, cică, departe de un dig înalt de 180 metri... la un kilometru de Abrud-ul cu chip deja de Cernobâl în coşmarele localnicilor!

dintr-un articol de Dan C. Mihăilescu din Evenimentul Zilei

Roşia Montană: oamenii şi aurul trec. Otrava rămâne!

Micile erori din viaţa noastră

Un lucru este adevărat. Din motive ce nu ţin neapărat de mine, lecturile din ultimul timp s-au diversificat. Şi chiar dacă nu reuşesc să îmi scot din minte o întrebare, care e treaba cu nickname-ul lui Dumnezeu în conversaţia cu Andrei Pleşu, mai sunt alte două mici greşeli pe care le-am sesizat săptămana asta în lecturile zilnice online.

Una ar fi nouă, de criză, însă cea despre care vreau să vă vorbesc prima dată este mai veche, ţinând de anumite prejudecăţi, înfipte cam adânc în subconştient. Prejudecata potrivit căreia sunt prea mulţi străini (străini de loc, meteci, a nu se înţelege altceva) în Bucureşti. Nu am întâlnit încă pe cineva care să îmi explice ce ar fi rău, per se, în chestia asta, dar am întâlnit teoria că străinii de oraş au stricat Bucureştiul. Acum am o veste tristă pentru bucureştenii get beget, dar oraşul ăsta nu a fost niciodată un monument de civilizaţie, ci mai degrabă a avut momentele lui mai bune sau mai proaste. Raiden ar putea să vă dea mai multe amănunte.

Nu iti convine la Bucures cu 10 meleoane? Inapoi la Bacau, Slobozia, Fetesti sau Fantanele, neamule! Nu e musai sa stai la oras daca nu te tin curelele. Mutatii pe buletin se fac intr-o ora, parca, si nu s-a nascut nimeni cu dreptul de a locui aici si de a castiga salarii “adecvate”.

Bucurestiul va deveni mult mai aerisit » zoso

În mod ciudat, pare-se că toţi străinii de Bucureşti vin din Moldova sau din Sud. Nu vine nimeni din Ardeal sau Banat. Ceva îmi spune că dacă nu ar fi fost nevoie, nu ar fi venit nimeni să se înghesuie prin RATB-ul bucureştean. Explicaţia este foarte simplă.

Pentru multă vreme, am fost într-o situaţie de dezechilibru, în parte şi datorită centralizării excesive de pe vremea comunismului, astfel încât Bucureştiul este locul în care sunt cele mai multe firme (de fapt, singurele care îşi mai permiteau să angajeze) şi se iau toate deciziile importante d.p.d.v. economic şi social. Prin urmare, foarte mulţi oameni care vor să muncească, şi nu să îngroaşe numărul şomerilor la ei acasă, vin la Bucureşti. Nu sunt turişti şi este o falsă acuzaţie cum că nu vor să lucreze la ei acasă. Nu au ce să lucreze la ei acasă punct. Pentru că majoritatea vin din oraşe falimentare. A se vedea mai sus. Nu este vina lor, nu le-au falimentat ei. A fost un proces de selecţie naturală. Migraţia este situaţie normală în ziua de astăzi, mi se pare cel puţin ciudat că nu ne-a obişnuit cu ea până acum.

La fel de normală, ca şi problema salariilor adecvate pe care am întâlnit-o nu o dată, în discuţiile cu diverşi angajatori. Este tot o problemă de economie, ar spune Canti. Mai precis, preţul corect este momentan dat de raportul dintre cei care sunt bucureşteni şi nu plătesc chirie pe de o parte, iar de cealaltă parte, de către cei care plătesc  chirie sau mai nou, rate la un apartament. Ar fi ideal pentru toţi angajatorii să poată lucra numai cu oameni ce stau cu părinţii, dar din păcate, sau din fericire, după caz, acest lucru nu este posibil. Şi nu este o situaţie temporară, este o realitate.

2.

Că e criză ştiam; că efectele recesiunii se simt tot mai tare. Că, mai ales dacă eşti angajat în sectorul privat, trebuie să tragi mai tare ca să-ţi păstrezi locul de muncă. În vremuri căcăcioase, când banii din reclame sunt tot mai puţini şi presa – în special cea scrisă – nu mai produce suficienţi bani încât să se autosusţină, nu trebuie să te simţi ofensat de faptul că ţi s-a tăiat din salariu, dimpotrivă, trebuie să pui umărul şi să munceşti mai mult, sau, după caz, să începi să munceşti.

La tăţi ni-i greu | Denisuca - nevastă de Coşmar

Aici aş avea două observaţii.

Prima, şi cea mai importantă este că nimeni nu se simte ofensat în momentul în care i s-a tăiat din salariu, din orgoliu. Se simte ofensat pentru că este minţit, dus cu zăhărelul, luat drept prost. Pentru că niciodată tăierile de salarii nu au dus la redresarea companiei (mai ales că vorbim despre ziare aici, care deja sunt pe ducă), nimeni nu este ucenicul vrăjitor, cel care va salva corabia de la înec reducând salariile. Ori eşti trimis în şomaj, ori rămâi să munceşti. Reducerea salariilor este o practică mai degrabă comunistă, prin care se nivelează performanţa. Toţi muncesc la fel, toţi trebuie să sufere.

A doua observaţie ar fi că nu înţeleg cum s-ar putea autosusţine presa şi când s-ar fi întâmplat lucrul acesta. Pentru că la fel, în afară de perioada comunistă, din punctul de vedere al finanţării, presa a fost întotdeauna la mâna cuiva, fie el Rockfeller sau Henkel, dar niciodată neatârnată.

Problema nu este cu cei care au devenit acum şomeri, probleme vom avea, cât de curând, cu cei care sunt de ceva timp, ani de zile şomeri, şi pentru care nu se întrevede o soluţie.

sursa

Din păcate, Petreanu are dreptate. Dacă Boc va intra în istorie drept cel mai dezastruos premier, Pogea probabil va fi poreclit acest Mengele al IMM-urilor.

PS.

Şi în provincie sunt ziarişti care stau în chirie, dar mulţi dintre ei nu sunt consideraţi jurnalişti adevăraţi tocmai pentru că nu “joacă în liga mare”, în Capitală.

La tăţi ni-i greu | Denisuca - nevastă de Coşmar

Cei din Bucureşti îi dispreţuiesc pe cei din provincie! Ciudat, dar cred că va mai curge multă apă pe Dunăre, până când va putea cineva demonstra altcuiva că este jurnalist adevărat sau fals. Până atunci, asta rămâne poate o fantezie a unuia sau a altuia.

O propunere

am auzit multă lume văicărindu-se cum că nu vor mai vedea niciodată un concert Led Zeppelin sau Pink Floyd, ce trist, câtă nedreptate. De ce ai vrea să asculţi o trupă de mult apusă, care nu a mai scos nimic, nici măcar o piesă proastă, în zeci de ani? Am văzut Deep Purple de două ori, nu este îndeajuns? De ce să te duci precum pensionarii la concert, când poţi avea parte de o trupă care încă mai scoate muzică bună. Rush, de exemplu, ar fi fost o alegere foarte nimerită pentru Bestfest, i-ar fi dat o identitate mult mai clară decât Manowar sau Santana (dacă e să ne luăm după lista de trupe a arătat mai mult ca o reuniune Club Med)

college kids, what they know about life …

poti sa judeci o formaţie după fanii ei …