HAMLET
(FACEBOOK NEWS
FEED EDITION).
nu îmi spuneţi că nu v-am trezit curiozitatea
Horatio thinks he saw a ghost.
Hamlet thinks it's annoying when your uncle marries your mother right after your dad dies.
The king thinks Hamlet's annoying.
Laertes thinks Ophelia can do better.
Hamlet's father is now a zombie.
de aici
nu ştiu alţii cum sunt, dar cum stăteam eu în tramvaiul 41 şi admiram ambuteiajul de la înserat … hop, deodată decolai
ei, nu chiar dintr-o dată, ci cam de la minutul 4:53 (orb să fii, noroc să ai, şi să nu îţi dai seama din intonaţia basului dupa 3:20, că ţi se pregăteşte ceva cu adevărat special)
That octave effect haynes uses (i think an oc-2) is absolutely hypnotic when combined with his melodic phrasing. wow.
… duminică 30.08.09 and still flying …
şi pentru că niciodată nu este prea mult ABB
aceşti oameni minunaţi şi instrumentele lor zburătoare
la recomandare lui Vali Petcu, am citit azi despre consecinţele devastatoare ale internetului asupra americanilor (şi a anemonelor)
M-am amuzat …
"Online, people can't see the yawn," says Patricia Wallace, a psychologist at Johns Hopkins University's Center for Talented Youth and author of "The Psychology of the Internet."
m-am îngrozit …
He's particularly annoyed by a friend who works at an auto dealership who tweets every time he sells a car, a married couple who bicker on Facebook's public walls and another couple so "mooshy-gooshy" they sit in the same room of their house posting love messages to each other for all to see. "Why is your life so frickin' important and entertaining that we need to know?" Mr. Brown says.
şi mi-am adus aminte de imaginea asta
sursă foto: The Daily What
… mă duc să pun rigips.
da, ştiu, nu e una din cele mai bune versiuni … aveţi puţintică răbdare stimabililor, cam până la minutul 2:40 … pentru cine vrea să vadă cum se cântă rock, nu bălării. Chiar dacă sunetul chitării lui Moore prevesteşte albumele m-au făcut să am alergie la el, pentru finalul piesei, parcă îmi vine să mă apuc din nou de ascultat Gary Moore. Şi unde mai puneţi că aveţi o mie de magazine într-unul singur, Thin Lizzy cu Moore, Powell şi Airey.
în spiritul diacriticii, nu pot decât să mă bucur că Madonna s-a gândit şi la vecinii noştri.
Doar că nu îmi dau seama despre ce fel de zi este vorba … ziua de naştere, ziua naţională, ziua liberă …
What is rock and roll? Maybe a mind-set. Wherein those not beholden to a system test limits and their audience is liberated from everyday pressures and obligations. A music that isn’t constrained, not made to formula, but writes its own rule book.
Rules. That’s what we’ve got in the business today. And that’s why oldsters pooh-pooh the Top Forty crap. Where’s the innovation? Doesn’t anyone aspire to greatness?
şi apropo de lista celor de la Pitchfork, opţiunile mele au fost Crazy (îmi pare rău Laureta), In A State, Breathe, Ready For The Floor…
există un motiv pentru care Stone Roses nu se vor reuni, ce a fost pierdut nu o să se regăsească prea curând, şi în nici un caz cu ajutorul industriei muzicale de acum. Să nu uit, luaţi de citiţi cum un muzician îşi sfătuieşte fanii să nu îi cumpere albumele …
îi recomandasem Orbitorului, a.k.a. Laureta Postăvaru, a.k.a. Maimuţa Bou … că nici nu mai ştiu câte nume mai are şi m-am gândit că n-ar fi rău să aruncaţi o ureche pe ei.
fanii Jefferson Airplane să schimbe postul.
Criză criză, dar cu lobbyul nu e de joacă. În cazul în care eraţi curioşi să vedeţi cine sunt domnii generoşi din politica americană, nu de alta, dar la noi va mai trece multă apă pe Dâmboviţa, până când vom afla de unde vin milioanele pe care politicienii noştrii le aruncă peste eterna şi fascinanta Românie fără număr sau bon fiscal.
ia uite cine e pe locul patru … şi nu e frumos că majoritatea banilor s-au dus la GOP. Că până la urmă banii i-au dat democraţii, că dacă era să stea la mâna lu' Dubbaya erau de mult faliţi.
lista pe larg, cu simpatiile şi antipatiile politice ale corporaţiilor aici.
Astăzi am ajuns să realizez că nu îmi fac un munte de bine, mergând cu bicicleta prin Bucureşti. Oricum, nu cred că mi-am cumpărat bicicleta având în minte nu ştiu ce plan conştient, ori inconştient de a-mi îmbunătăţi starea fizică. Slavă Domnului, făceam destul de multe eforturi în sensul ăsta şi fără să fie nevoie de bicicletă. Beam, fumam, în general mă simţeam bine. Dar a trebuit să treacă un an pentru a-mi da seama că poţi să faci multe lucruri folositoare în viaţă, însă datul cu bicicleta prin Bucureşti nu este unul din ele.
Să nu credeţi că m-am gândit mult la asta. Nu mai târziu de săptămâna trecută, am bătut cale lungă pentru a-mi recupera vehicolul şi la zece noaptea pedalam voios prin beznă înapoi spre Bucureşti, gândindu-mă cum le voi da cu tifla celor din mijloacele de transpot. Cât de ingnorant am fost!
Am mers la muncă străbătând Bucureştiul aproape un an. Atât mi-a trebuit să îmi dau seama că nu am nici o vină pentru că stau să înghit toate noxele maşinilor aflate parcă într-un ambuteiaj etern.
Acum ceva timp am rămas blocat pe Floreasca între maşini, într-o intersecţie. La nici două minute, mi se făcuse rău şi mă rezemam de maşinile prinse într-o luptă din care nu avea sorţi de izbândă, cel puţin nu prea curând, şi nu urma să fiu eu acela, noroc cu o şoferiţă care mi-a făcut loc să ies din nodul auto în care mă băgasem. Mă ardea gâtul, ochii, simţeam că îmi pierd echilibru, aveam în cap numai catene, cifre octanice. Nu voi şti niciodată cum a fost într-o cameră de gazare, îmi rămân doar filmele lui Lanzmann, însă pentru mine a fost îndeajuns pentru a mă convinge de faptul că maşina este bună, atâta timp cât tu stai înăuntru.
Ăsta ar fi unul din motive. Cel de al doilea, m-a convins definitiv să tac din gură şi să nu mai recomand nimănui să îşi cumpere bicicletă. Eram pe Calea Victoriei, când un C3, care arăta de ceva vreme că ar avea probleme cu trecerea timpului, când accelera, când frâna pe banda întâi, a vrut, tam-nesam, să facă dreapta. Şi nu numai că a vrut, dar a şi făcut-o!Nu pe o stradă oarecare, ci în curtea unei clădiri. Asta în timp ce pe banda a doua treceau haiducii lui Şapte Cai, dar în versiunea motorizată, iar bordura are vreo zece centimetrii şi nu prea ai loc de compromis.
Am crezut că nu văd bine, mergea, mergea, şi la un moment dat, cum altfel decât brusc … ţuşt în curtea interioară a unei clădiri. M-am dus după ea val vârtej, dar când am văzut ce faţă mirată a făcut … mi-am zis că totul este în zadar*.
Prin urmare … am să mă mai dau cu bicicleta, dar voi evita pe cât posibil să mai recomand şi altcuiva să facă acest lucru. Îmi pare rău pentru toate site-urile care au apărut în ultimul timp, şi pentru toţi oamenii care îşi cumpără biciclete, ori sunt mândri de achiziţiile lor. Din păcate, nici parcurile nu sunt o alternativă, deoarece, pentru a ajunge acolo, tot prin intersecţii şi ţevi de eşapament trebuie să treci. În concluzie, vă sfătuiesc să vă gândiţi de două ori dacă vreţi să vă luaţi bicicletă. Este doar o problemă de timp până când veţi deveni victima unui şofer mai visător, ori a unui taximetrist cu o fire atât de competitivă încât pentru el maşini, biciclete, copii,nu contează, atâta timp cât este primul. Iar faptul că înghiţiti ce nici maşinile n-au putut să digere, cu siguranţă că nu vă ajută.
___________________________________________________________________________
*cam ca atunci când speriată, şoferiţa a ieşit din maşină şi a exclamat la tine, care te împrăştiasei pe jos, cu bicicletă cu tot, Vai, credeam că am lovit bordura!
se pare că am evoluat, cel puţin aşa zice plângerea asta adresată de către un cititor unei biblioteci. Care biblioteca, degrabă a pus cartea la păstrare, dincolo de ochii curioşi ai copiilor. Doamna Burke spune ca Tin Tin este racially offensive to black people şi că the art of depiction of black people looking like monkees is offensive and culturally we have progressed beyond this depiction.
Presupun că nici Coliba Unchiului Tom nu mai este ce era odată. Acum trebuie să i se spună locuinţă socială.
The decision to get rid of a book, or restrict access to it, goes to the very heart of a public library. “Policies should not unjustly exclude materials and resources even if they are offensive to the librarian or the user,’’ says the Web site of the American Library Association, which adds, “Toleration is meaningless without tolerance for what some may consider detestable.”
So the Brooklyn library, like most others, routinely offers access on its shelves to hot-button works like Hitler’s “Mein Kampf,” or Henry Miller’s “Tropic of Capricorn,” which has a naked couple on its cover.
A Library’s Approach to Books That Offend de Alison Leigh Cowan
In a much-circulated essay, Clay Shirky, an Internet consultant and professor at NYU's Interactive Telecommunications Program, compares the current turbulence in the news business to the disorder brought about by the invention of the printing press, when old forms of transmitting information were breaking down and new ones had yet to cohere—a transition accompanied by much confusion and uncertainty. The historical analogy can be taken a step further: just as the advent of printing helped break the medieval Church's hold on the flow of information, so is the rise of the Internet loosening the grip of the corporate-owned mass media. A profound if unsettling process of decentralization and democratization is taking place.
nu vreau să uit
vă recomand să citiţi interviul pe care Petrişor Obae i-l ia lui Andrei Gheorghe. Pentru mine, cea mai mare dezamăgire rămâne Liviu Mihaiu. Cam puţin, pentru cineva care se autointitulează Guvernatorul
Eu îl sun pe Liviu Mihaiu şi îi spun “Liviule, ia uite ce măgărie fac ăştia. Din nou. De data asta nu se mai poate! Cum adică să n-am contract. Iar fac măgării de-alea? Eu îl sun pe Mihnea şi dacă nu îşi bagă minţile în cap fac conferinţă de presă, că nu se mai poate, frate!” “Măi, nu ştiu, Andrei, ce să-ţi spun, dar fii atent, ştii ceva, eu cred că poţi să îţi aranjez (s. m.)să îţi iei banii pe ultima lună.”
deci, până la urmă, tot ca la colţu' străzii se face …
este ceva în neregulă cu ea
when the Canadian Centre for Policy Alternatives published an ambitious report, The Rich and the Rest of Us by Armine Yalnizyan, reactions from the political right quickly followed. This was, of course, to be expected. Her research describes galloping disparities of income among Canadians from 1976, where after-tax median income of the top 10% of families was 31 times higher than that of the bottom 10%, to 2004 when it was 82 times higher.
WHAT’S WRONG WITH INEQUALITY
By Frank Cunningham
dacă până acum eram ca un inginer …
privirea inteligentă, dar nu ştiam să mă exprim,
acum mă ajută prezentarea de mai jos
am trecut şi eu prin episodul cu prietenii care se bucură de …
prin urmare, dacă aveţi nevoie de voluntariat … aş mai mult decât bucuros să particip
via Seth Godin
… discuta lumea la birou, acum câteva zile, despre faptul că nu se simt în largul lor atunci când intră într-un magazin fără a avea intenţia declarată de a cumpăra ceva. Un coleg chiar declara că se simte obligat faţă de vânzător. Bineînţeles că au existat şi câţiva care s-au mirat.
Eu unul cred că o mare parte din pseudo-culpa asta vine şi din faptul că până mai acum 20 de ani, vânzătoarele reprezentau o castă, în egală măsură temută şi invidiată. Ele ştiau când se bagă, dacă se bagă carne sau brânză … ce mai, într-o lume în care un anumit tip de informaţie însemna putere, ele aveau puterea.
Pentru cei cărora li se pare că 20 de ani sunt prea mult, sau că anumite metehne se opresc o dată cu generaţia cărora le aparţine, îi rog să se mai gândească o ţâră.
când plecaţi în vacanţă, prin Europa.
Nu toată lumea este atentă la ce spuneţi …
a fost mai amuzant decât multe din comediile pe care le-am văzut în ultima vreme
via Kottke
tot circul de la Cotidianul începe să capete o turnură suprarealistă, nu ştiam că Simona Tache a plecat din cauza lui Nistorescu. Deja nu mai contează ce, cum, când, ci doar cine. Exagerările nu folosesc la nimic, pot doar să dilueze şi să arunce în derizoriu.
via Memorie, libertate, moderaţie
ce fel de părinţi sunt aceia care te obligă să înveţi să cânţi un album întreg Sex Pistols, doar pentru a-ţi cumpăra un Fender Stratocaster???!!!
'The poor woman has taken rather a lot of abuse from us. I offered to bring in some of my Dylan albums. Unfortunately, she doesn't know what vinyl is either.'
'Residents called to complain there was an old scruffy man acting suspiciously,' said officer Spencer. 'It was an odd request because it was mid-afternoon. But it's an ethnic Latin area and the residents felt he didn't fit in.'
de aici
Bod Dylan este oprit de un poliţist şi legitimat. Faptul că biata femeie nu ştia ce sunt discurile seamnă cu un comentariu de pe YouTube, cineva regăsise o casetă prin casă, cu Leftfield, dar nu mai avea casetofon de mult.
Ultima parte îmi aduce aminte de pensionarii de la noi, cei care obişnuiau să spioneze pe vizor. Probabil că aşa se întâmplă şi prin Ferentari, dacă nu eşti de prin părţile ălea, cheamă poliţia şi te legitimează.
The game of chess, is like a swordfight
You must think first, before you move
Toad style is immensely strong, and immune to nearly any weapon
When it's properly used, it's almost invincible
noua dimensiune a şahului
… gotta get up and be sombody …
... It really does take an audience, as well as a band to make a really, really nice evening …
şi dacă tot vorbim de concerte şi Woodstock
momentul meu preferat, în versiunea ce include şi solo-ul lui Michael Schrieve (dintr-o dată am început să îl privesc pe Zucchero cu alţi ochi …)
după asta au urmat patruzeci de ani în care casele de discuri au considerat că la Woodstock a fost o turmă de oi ce rumegă orice, dacă este bine ambalat. Aviz amatorilor de brit-pop şi indie
dintr-un articol din Time, despre aniversarea a 40 de ani de la festivalul de la Woodstock
It's clear that no one — not the bands, the organizers or the audience — had a clue what they were supposed to be doing, and with good reason: no one had ever done it before. Prior to Woodstock there weren't many impromptu six-figure gatherings or stadium tours, so appropriate behavior had to be invented. Luckily a leader emerged near the end of Day Two. Using the only lull in a churning 17-minute medley, Sly Stone explained that singing along isn't old-fashioned, that it wouldn't turn the kids into their parents: "You must dig it is not a fashion in the first place. It is a feeling, and if it was good in the past, it's still good." Moments later the entire city of Woodstock was shouting "Hiiii-yer."
Had I approached that album in a ‘digital’ way I wonder if I would have had the patience to hear it till its end and even hear it once more since it didn’t tickle “my taste,” which actually was the musical taste I was conditioned to hear. Good things take time to reveal themselves: they need to pierce through our mental structures and conditionings which automatically tend to reject what’s not familiar. If I would have got it in an iPod maybe I would have skipped the tracks after a few beats, looking for something which would better appeal to my tastes or just I could not concentrate on a full album, being interrupted by SMS, email, chat or whatever online event.
Ivo Quartiroli - Maybe I would Not Appreciate Pink Floyd’s Music if it was Digital
ce spuneţi? aţi mai fi fanii trupelor pe care le ascultaţi în copilărie? Pe casete, viniluri, benzi de magnetofon. Ce relevanţă avea atunci suportul pe care ascultam muzica preferată, mai ales dacă ţinem cont că
In the sixties and seventies, music ruled the world, if you were a kid and wanted to know what was going on, you put on a record. And if you couldn’t afford the record, you turned on the radio, which rather than being beholden to the corporation, seemed to be tailor-made for you, with news that you were interested in, songs that piqued your curiosity and deejays that were your best friend. – Lefsetz Letter
şi ce relevanţă are acum dacă am pus tagurile corecte, dacă toate track-urile au cover art-ul original, etc? Amarok are opţiunea de a urmări versurile pieselor pe care le asculţi, dar majoritatea preferăm playerul undeva în dreapta jos, să nu ne deranjeze …
Derren Fact: DB can read at speeds of over 65,000 words per minute with the right book, a very strong coffee and with a recall rate of just over 94%. However after 5-6 minutes he starts emitting smoke from his ears and always states that he does not enjoy it.
de pe blogul lui Derren Brown
Cynical-C îşi întreba cititorii care este tema lor muzicală preferată. În cazul meu, primul lucru ce mi-a venit în minte este tema lui David Arnold
mai e şi altcineva cu fanfare prin minte? Vouă cine vă cântă deşteptarea?
nu ştiu cum s-a întâmplat, dar în urma postării unei fotografii absolut fantastice pe portocala mecanică, lumea a înţeles că această mândră realizare a imaginaţiei populare îmi aparţine, (eu doar am primit-o într-un comentariu, graţie lui victorperdevară)
nimic mai greşit, oricât de mult mi-aş fi dorit
aceasta este bicicleta mea
poate ar trebui să îmi schimb şi numele, pentru că prea multă lume crede că sunt Nea Grigore, când de fapt, corect este neagrigore, precum în geludelabaraci
Cotidianul continuă seria de articole anonime (abia acum am observat că cineva a avut curajul să semneze elucubraţiile cu pricina) de o factură cel puţin îndoielnică şi publică astăzi un pseudo-articol acuzator, cu privire la textele scrise de către Vladimir Tismăneanu, înainte de plecarea acestuia din ţară.
Numai că Brânzovenescu de rezervă de la Cotidianul reuşeşte în finalul articolului să îşi dea cu stângul în dreptul, repetând bucăţi de text. Probabil că tastele i-au jucat feste, sau a preluat cu ctrl şi a dat click din greşeală … oricum nu contează. Mulţumiri Orbitorului care mi-a atras atenţia asupra aspectului suprarealist al întregii poveşti. Nistorescu copiază un text din Jurnalul Naţional, după care se copiază singur, este un delir al Ctrl+V-ului.
Dacă Iulian Comănescu deplângea mai deunăzi, calitatea comentariilor de pe diferitele site-uri ale ziarelor româneşti, astfel de catastrofe jurnalistice nu au decât a înteţi gradul de mizerie şi invective ce sufocă comentariile articolelor.
Păcat de curentul consumat.
Vladimir Tismăneanu remarcă faptul că nici măcar nu s-a depus un minim efort în a scrie prostiile, ele fiind preluate dintr-o campanie mai veche, din Tricolorul şi Jurnalul Naţional.
cunosc cel puţin o persoană care acum se ruşinează cu faptul că a fost colegă de facultate cu Nistorescu
Le-a explicat că e pe punctul de a intra în criză de hiperglicemie, că are doza în maşină şi i-a rugat să aştepte cât merge la un bancomat să scoată banii pentru a plăti amenda pe loc. Când s-a întors, platforma plecase cu tot cu maşină, omul a făcut o criză şi a leşinat.[…]
Superb e spiritul românesc de solidaritate, care le va permite jurnaliştilor şi bloggerilor să vorbească la nesfârşit despre absurdul din jur. Societatea civilă o arde pe biciclete şi plantează copaci, guvernul e ocupat cu împrumuturile iar şoferii îşi arată degetele în trafic. Hai că suntem isteţi, să zicem merci că nu ne împuşcă, să nu ne mai chinuim.
restul povestirii îl găsiţi pe blogul lui Răzvan Exarhu
şi să nu îmi spuneţi că este vorba despre platforme şi maşini …
de obicei, atunci când scriu ceva, unul din principalele scopuri pe care le urmăresc este de a fi cât pot de explicit. De clar, uşor de înţeles. Ultimul lucru pe care mi-l doresc este să las loc de interpretări. Dacă cineva 
Dar nu şi în cazul comunicatelor de presă ale trupelor româneşti, în cazul de faţă, B.U.G. Mafia. Se dă textul de mai jos (text care a fost repetat, mai mult sau mai puţin fidel, de majoritatea posturilor de televiziune şi de ziare, fapt ce mă face să cred că este mai degrabă produsul publicistului de la B.U.G. Mafia, iar nu vreo lucrare jurnalistică originală)
Dupa trei ani, B.U.G. Mafia se intoarce cu un album nou, o piesa si un videoclip in premiera absoluta […]
Albumul, Viata Noastra, vol.2, se va distribui doar cu ziarul Gazeta Sporturilor, maine si va avea pe el clipul piesei noi - Cu talpile arse - plus alte 14 piese complet remasterizate.
Piesele de pe acest album sunt unele dintre cele mai cunoscute ale B.U.G
din postura de neofit în ale sferelor comunicării, mi-aş permite doar câteva observaţii din zona bunului simţ şi a semanticii:
Să mai zici că nu e mâna lui Traian şi să nu îi dai dreptate lui Nistorescu!
Ai zice că ai nevoie de cei şapte ani de acasă pentru a te urca pe bicicletă, mai mult sau mai puţin. Cel mai probabil mai putin în cazul neandertalianului care mi-a şoptit duios în ureche Ce faci păsărico? Sper că a redevenit la scurt timp, din nou sigur pe sexualitatea lui, nu de alta, dar o sa aibă nevoie când va da ochii de câinii despre care povesteşte textierul
în contrapartidă, o reclamă involuntară, dar de mare efect
poate unii dintre voi, cei mai rezistenţi, fără doar şi poate, aţi văzut la televizor ştirea cu privire la criza care tocmai a trecut pe lângă noi … se pare că am scăpat şi de data asta, noi, şi cei de la Goldman Sachs.
totul de la Paul Krugman citire, ştiţi cum este, grupul de cercetători americani, Nobel, etc.Nu ştiu alţii cum sunt, dar mie parcă nu îmi dă ghes inima, a mă ambeta la auzul ştirilor vrednicelor noastre televiziuni. Iată şi câteva motive, spicuite din articolul original
"I thought I was going to play myself in it. I thought I was going to be Billie Holiday doing a couple of songs in a nightclub setting and that would be that. I should have known better. When I saw the script, I did. You just tell one Negro girl who's made movies who didn't play a maid or a whore. I don't know any. I found out I was going to do a little singing, but I was still playing the part of a maid."
povestea filmului o găsiţi aici
şi în continuare, cea mai cunoscută piesă şi preferata mea, o versiune un pic diferită a Colibei Unchiului Tom a lui Beecher Stowe
când eram mic îmi era frică de piesa asta, imaginea copacilor plini de corpuri, asemenea fructelor … brrr
sper că ieşenii sunt bine conectaţi
nu de alta, dar nu ştiam cum să feresc aparatul de firele împrăştiate peste tot. Nici nu îţi mai vine să ridici ochii din pământ.
piesa mea preferată de pe albumul You Had It Coming, al lui Jeff Beck, aici cântată de autorul piesei, Nitin Sawhney. Într-un fel extrem de întortocheat, mi-a plăcut prima dată, pentru că îmi aducea aminte de Engines of Creation al lui Satriani, pe care l-am plimbat prin tot Bucureştiul, prin 2001-2002.
Orbitoru' m-a provocat să arăt o piesă NIN care să arate cât de bună este trupa, o sarcină ingrată şi nedreaptă, dar fie
eu am găsit asta
dar sunt deschis la orice alte sugestii …
The number of dimensions in that space is arbitrary — but they found that historically just two dimensions accounted for the great bulk of voting. One dimension corresponded to left-right on economic issues; the other was basically race/segregation.
via Paul Krugman
