mirările cititorului de cursă scurtă

… la un moment dat, într-o viaţă paralelă, aş dori să îmi explice şi mie cineva fragmentul ăsta:

„la nivel ideologic, doar doctrina comunistă să fi fost mai greșit înțeleasă și aplicată decât brandingul de națiune."

undo

Stuff No One Told Me ( but I learned anyway )

Cale

Pink Floyd

în lipsă de idei mai bune, să ascultăm nişte muzică …

 

Monica Macovei

îşi lansează un site şi un blog.

lista lui Ebert

Ebert, Gliberman, Neumaier, Stevens, Doerksen, Hartlaub, Rodriguez, Levy, Puig, Orange.

Not sure, open question or cagey (17): Persall, Phillips, Rothkopf, Longworth, Williams, Hartlaub, Turan, Baumgarten, Grady. O'Sullivan, Rea, Robinson, Salisbury, Goodykoontz, Travers.)

It's a fake (6): Young, Burr, Felperin, Dargis, Edelstein.

de aici

omg, it’s a list!

apropo de filmul lui Casey Affleck despre Joaquin Phoenix, I’m Still Here

o poveste de succes

The ... state was not just corrupt but also corrupting. Once you saw how it worked you could understand a phenomenon which otherwise made no sense at all: the difficulty ... people have saying a kind word about one another. Individual ...s are delightful: funny, warm, smart, and good company. I left two dozen interviews saying to myself, “What great people!” They do not share the sentiment about one another: the hardest thing to do in … is to get one ... to compliment another behind his back. No success of any kind is regarded without suspicion. Everyone is pretty sure everyone is cheating on his taxes, or bribing politicians, or taking bribes, or lying about the value of his real estate. And this total absence of faith in one another is self-reinforcing. The epidemic of lying and cheating and stealing makes any sort of civic life impossible; the collapse of civic life only encourages more lying, cheating, and stealing. Lacking faith in one another, they fall back on themselves and their families.

cuvântul pe care îl căutaţi o să îl găsiţi citind articolul ăsta din Vanity Fair (cele mai bune articole pe anul acesta le-am citit în Rolling Stone şi Vanity Fair, în ce lume am ajuns să trăim), dar pentru o secundă am crezut că am halucinaţii.

versuri

mă uitam la It Might Get Loud şi Jack White a menţionat titlul ăsta, unde sunt versurile de altădată?

Idei strălucite

My attention span was never great, but modern technology has halved it, and halved it again, and again and again, down to an atomic level, and now there's nothing discernible left. Back in that room, bombarded by alerts and emails, repeatedly tapping search terms into Google Instant for no good reason, playing mindless pinball with words and images, tumbling down countless little attention-vortexes, plunging into one split-second coma after another, I began to feel I was neither in control nor 100% physically present. I wasn't using the computer. The computer was using me – to keep its keys warm. (Apart from "enter", obviously. I didn't even have to press that.)

Google Instant is trying to kill me

Oh my god, it’s happening right now!

imbeceli

nu ştiu dacă aţi apucat să vedeţi campania Becel. Are legătură cu stâlcirea limbii, din seria copiraităr mai dihai ca la Dedeman, n-ai să găseşti Se poate consulta şi campania Romtelecom, cea cu rstaurantul. Am să revin cu poze, între timp aş vrea să le dedic scribilor năzdrăvani că îi rosal şi îi urban, după care le persil şi le corega …

Unde e presa d’anţărţ

în care Dan Negru este … Dan Negru. Acum că ştim părerea lui despre Stephen Hawking, mai trebuie să îl întrebe cineva pe Hawking ce părere are despre Dan Negru.

Întrebare de o sută de milioane

este oare posibil să fii simţit cineva acest lucru atunci când a descoperit The Band, pentru că eu da … anul viitor se fac 17 ani.

exista o regulă pe undeva, să nu bei şi să postezi pe blog … am uitat …

John 5

Of John 5, Rossington adds, “he’s probably one of the best guitar players I’ve ever played with, and I’ve played with a lot of great ones. He just lives with a guitar on him, and he knows that neck like nobody I’ve ever seen.”

Gary Rossington despre John 5(chitaristul lui Rob Zombie)

curiozităţi

 

cred că episodul Vântu trebuie trecut la capitolul, am trăit s-o văd şi p-asta şi să mergem mai departe. Sunt curios ce o să aducă Moş Crăciun la sfârşitul anului, că în ritmul ăsta nu ne văd bine. Citesc prin ziare că Ponta declara că trebuie să-l omorâm (jurnalistul care relata uitase ghilimele probabil pe malul mării) pe Băsescu.

Pe mine mă roade altceva. Cum naiba poate pastorul unei congregaţii de 50 de oameni, give or take să ajungă subiect de discuţii între preşedinţi?!

Oricum, scandalul cu Vântu este profitabil pentru că îi ajută pe jurnaliştii români, şi aşa înconvoiaţi de DDA-uri (şi DDD-uri) să se dea în stambă şi mai mult. Chireac se plimbă cu Vântu şi discută despre una, despre alta, în maşină. Nistorescu înoată cu Vântu, başca n-a avut nici concediu anul acesta …

sursă foto: reddit

a, şi dacă aveţi stomacul tare, încercaţi de citiţi articolul ăsta

Robert Fisk: The crimewave that shames the world

supper for salvation

via Boing Boing

Bike salmons

What justifies bike salmoning? Nothing. But what explains it is that bicyclists are in the pedestrian mindset: rules don’t apply to them. Yes, having a one-way system means you’ll sometimes have to go a couple of blocks out of your way, but cars do that automatically, and most of the time they’re going slower than the bikes. And none of this, of course, explains those delivery guys, who only bike the wrong way down the street. That’s just perverse.

Felix Salmon, A unified theory of New York biking

O singură dată am mers pe contrasens. Am fost somon. La un moment, îmi exprimam mirarea faţă de prietenii mei şoferi pentru indignarea cu care m-au întâmpinat atunci maşinile, dar am fost rapid pus la punct şi pe bună dreptate. Cu cât înveţi lucrul ăsta mai repede, cu atât mai bine.

De multe ori, lumea se îngrijorează când le răspund că bineînţeles că merg pe stradă. Am avut şi eu parte de şoferii care se isterizau pentru că nu merg pe banda de biciclişti, fără să observe că eu n-am mers în paralel cu banda decât zece metri.

De la început am mers pe stradă pentru că ştiam că trebuie să fii consecvent, altfel, nimeni nu te va lua în serios. Nu sunt de acord cu cei care coboară de pe trotuar direct în stradă. Nu contează dacă la momentul acela vin sau nu maşini. Eu personal prefer/încerc să respect regulile comune bicicliştilor şi şoferilor, pentru că în lipsa lor, voi avea tendinţa să le înlocuiesc propriile mele reguli. Şi din păcate, regulile personale nu-mi vor fi de mare folos în momentul în care mă va lua pe capotă vreo maşină sau vreo motocicletă.

Citind articolul de mai sus, mi-am adus aminte de noile benzi de biciclişti care au apărut în Drumul Taberei (pe acolo circul cel mai des, dar probabil că au mai apărut şi în alte sectoare). Nu ştiu dacă aţi apucat să le vedeţi, dar fără excepţie, toate urmează trotuarul. Ba, pe alocuri, la Drumul Sării dacă nu mă înşel, înlocuiesc chiar trotuarul. Şi eu dacă aş fi în locul pietonilor m-aş enerva. Problema cu pietonii este că într-adevăr, de fiecare dată te consideră cum găsesc ei de cuviinţă/convenabil. Dar mai întotdeauna, în detrimentul ambelor părţi. Eu ca biciclist, n-am nici o treabă cu trotuarul, pe mine mă interesează să urmez sensul drumului, nu al trotuarului, nu vreau să escaladez borduri sau să jalonez pensionari cu cărucioare, copii care se joacă cu maşinuţe sau fanatici ai vorbitului la telefonul mobil cu mâinile.

Nu cred că a stat cineva din cadrul primărie pe gânduri mai mult de două secunde, dacă vor fi şi folosite benzile ăstea. Înţeleg că sunt nişte directive europene care trebuiesc respectate, dar eu zic că decât să faci un lucru de ochii lumii, mai bine nu-l faci deloc, iar banii îi foloseşti în scopuri mai nobile decât răpirea celor câţiva centrimetri de trotuar, care oricum erau la mare căutare şi pentru şoferi. Şoferi care de fiecare dată când văd o bandă de biciclişti, se gândesc că au găsit un loc de parcare. Fără nici o jenă. Şi de fapt, de ce ar trebui ei să se jeneze? Nu sunt ei chinuiţi în fiecare zi de traficul din Bucureşti, de găurile din asfalt, de taxe, de rovignetă şi de alte cele …

Mă, cum dracu' se face că numai ei sunt cei stresaţi. Ei n-au auzit de guri de canal aşezate la mare diferenţă de şosea, de borduri de jumătate de metru, de fierătanii şi gunoaie lăsate pe marginea şoselei, de ţi-e mai mare dragu să te infigi în ele! Din punctul meu de vedere, nivelul de nesimţire creşte o dată cu dimensiunile maşinii. Doar cu o şaretă de pensionar sau o pungă de la Real, nu faci mare brânză.

Apropo de borduri, ar mai fi fost ceva dacă cei care puneau pistele de bicicletă ar fi nivelat şi bordurile de la capătul trotuarului. Pista aia are şi ea un scop, să circuli cu viteză cât mai mare pe ea, nestingherit. Da, domnilor pietoni, în ciuda a ceea ce scrie în stele, pentru asta sunt făcute pistele! Acum să nu ziceţi că nu vi s-a spus. Iar dacă încasaţi un ghidon în spinare, să ştiţi că dunga aia galbenă nu e dunga vieţii. Dar nu, ei se chinuie să tragă cât mai artistic dunga aia, pentru ca la un moment dat, în faţa ta să se caşte marele canion. Nici cu mama bicicletelor Santa Cruz nu cobori bordurile de la Nerva Traian (unde aproape că am rupt o furcă), Victoriei, Unirii sau Grădina Botanică/Cotroceni. Oare Băsescu a încercat să vină cu bicicleta vreodată la Palat?

E ciudat cum oamenii nu văd ridicolul situaţiei în momentul în care traversează o trecere de pieton şi se postează direct pe pista, urmând eventual şi sensul de mers. Care sens de mers, e alt motiv de enervare. Chiar mi-a atras cineva atenţia, pe la Academie, că circul pe contrasens, pe pista de biciclete. Ce oroare!

Da, în mintea lui, normal era să urc pe la Grădina Botanică, dacă veneam dinspre Operă şi mergeam spre 13 Septembrie.

Dar nu uitaţi să nu circulaţi pe contrasens. Nu fiţi somoni!

apropo şi de asta

Istoria The Allman Brothers Band în cinci minute

Ok, the Allman Brothers Band.... from Brett Underhill on Vimeo.

via Warren Haynes

The Band

quality

Ah, presa din România! 

detalii aici. Quality, băi nene!