scorţeţe

Azi am văzut un duster cu numele unei firme de pază, pe numele ei, Caldo Privat Security. Oare firmele ăstea sunt blestemate să nu reuşească să-şi găseasă un nume inspirat? Cred că cineva are nevoie de un pic de branding aici. E o nişă generoasă.

DJ Boros - Dozatorul*

Nu ştiu dacă aţi auzit de concursul MTV, dar mie mi se pare că se petrece ceva putred acolo, pentru că până săptămâna trecută, DJ Boros conducea detaşat. Acum aud că s-a băgat şi Radu, de la Pitici Gratis, în campania de promovare a Dozatorului. Tema oricum, e de mare actualitate, aruncaţi un ochi aici dacă nu mă credeţi pe cuvânt.

Aşa că dacă n-aveţi ce face înainte de ziua liberă a naţionalei, pardon ziua naţională a liberei, poate îi daţi un vot şi lui DJ Boros, iar dacă vreţi să arătaţi că sunteţi cu adevărat dedicaţi cauzei, daţi şi un vot împotriva lu' Voltaj. Aşa, free. Se poate vota la nesfârşit, la fel de nesfârşit cum este şi numărul maimuţicilor din muzica românească, dătătoare de şlagăre de neuitat.

disclaimăr: autorul acestor rânduri a lucrat la un moment dat la o sucărie care dădea sucuri la dozator, carevasăzică. Din banii câştigaţi, şi-a luat o bluză albastră.

Comentariul zilei

de aici

Academia (lor) Politică

Săptămâna trecută am fost la prezentarea proiectului Institutului de Studii Populare, numit Academia Politică. Mai pe înţelesul muritorilor de rând, o serie de cursuri mai mult sau mai puţin deschise, ţinute de nişte oameni absolut onorabili, mulţi dintre ei cu o carieră universitară îndelungată.

Ca să înţelegeţi mai bine, cum ni s-a explicat şi nouă acolo, fiecare partid politic parlamentar are un institut de teorie politică, sau tinctanc, cum le place să le denumească pentru a suna mai culeanu (să-mi scuzaţi expresia). PNL îşi are ISL-ul lui (Institutul de Studii Liberale), PSD-ul institutul Şincai, iar PDL-ul are Studiile Populare. Care doctrină populară este sublimă, după cum am aflat de la domnul Valeriu Stoica, dar ....

Ah, invitaţii. Au fost cam cincizeci de participanţi, iar gazdele noastre au fost Valeriu Stoica, Sever Voinescu, Ioan Stanomir, un domn de la fundaţia germană care finanţează acest proiect şi o doamnă care se ocupă de partea administrativă. S-au schimbat mai multe amabilităţi decât la un dineu al Casei Regale.

Din păcate, n-am aflat nimic despre care ar fi finalitatea unui asemenea proiect, în afară de intenţii lăudabile, de a deschide ochii participanţilor cu privire la ceea ce ar trebui să însemne actul politic, blah, blah, blah. N-ar fi nimic rău în asta, dacă majoritatea celor care au participat, n-ar fi şi studenţi/foşti studenţi/masteranzi ai aceloraşi profesori. Ceea ce-i făcea să se anuleze. Mă gândesc, cât de ameţit să fi fost şi să nu fi reţinut de prima dată, ce se vorbea în cursul de la facultate? Pentru că majoritatea strivitoare a celor care au răspuns chemării la arme a Institutului erau de la FSPA, pentru neiniţiaţi, politicii ce ţin de Universitate, spre ai diferenţia de SNSPA, adică fostul Fane Gheorghiu. Printre noi mai era un preşedinte de partid/patron de firmă, un doctorand la drept, un profesor, consiliera ministrului Funeriu, (numai pentru ea, şi tot a meritat drumul până acolo). Ah, şi cum puteam să uit, câţiva membri ai organizaţiei de tineret a PDL, care ne-au anunţat pe un ton sentenţios că mai nou, un grup de cercetători au confirmat: „tinerii se întorc în România!”. Sau cum a reluat Valeriu Stoica remarca lui Andrei Pleşu, Neagu Djuvara este dovada vie că tinerii României se întorc acasă. De sărbători, aş adăuga eu.

Eu unul, am remarcat că nu s-au schimbat foarte mult în minţile copiilor în ultimii 10 ani. La fel de mulţi credeau şi acum un deceniu, că dacă faci patru ani de şcoală mai mult sau mai puţin degeaba, ai mare şanse să intri în politică. Era fascinant gradul ăsta de orbire. Acum îl mai găsesc un pic nostim-acrişor. Adică, după ce ţi se explica cu vârf şi îndesat, timp de patru ani nenorociţi, că ştiinţele politice sunt cu totul altceva decât politica de zi cu zi, vajnicii dexteri politici răspundeau cu aplomb atunci când erau întrebaţi, la sfârşitul studiilor, că vor să se facă senatori. La fel şi acum. Nu ştiu cum înţeleseseră ei, că urmând cursurile ăstea, care sunt obligatorii cum a subliniat de mai multe ori doamna care se ocupa de treburile administrative, vor avea o şansă să intre în politică. Unii dintre ei erau deja, şi dacă e să mă iau după limba de furnir pe care o vorbeau, nu mai aveau nevoie decât eventual de încă o mână de vopsea.

Cum la fel de greu îmi este să înţeleg cât de seducător trebuie să fie cântecul de sirenă al partidelor politice, pentru ca profesori respectabili să se transforme în avocaţi din oficiu al partidului? Nu spun că nu ai voie să intri în politică, dar îmi aduc aminte că acum zece ani suflau şi în iaurt, iar neimplicarea politică era singura opţiune de bun simţ pe care putea s-o aibă un profesor de ştiinţe politice. Bine, fuseseră şi câteva accidente nefericite, precum cel al lui Dan Pavel şi monstruosul proiect numit Gigi Becali. Despre care nu aveai voie să vorbeşti, chipurile. Problema în România este că principalii gânditori politici români sunt arondaţi partidelor. Ceea ce mi se pare regretabil. Pentru că ştiinţa politică românească va avea o mare problemă la capitolul credibilitate. Nu trebuie să mă credeţi pe mine. Puteţi să faceţi testul singuri.

Apropo de teste. Pe saitul Institutului, se vorbea la un moment dat şi de un test final, un examen, ceva. Da de unde! Vineri, doamna ne-a anunţat cu regret că prezenţa obligatorie (cu numele trecute cuminte pe liste) este singurul examen care va face diferenţierea. Ăsta şi examenul vieţii. Duminică va trebui să bântuim pe la Athenee, pentru o prezentare a conceptului de fuzionism (sic!).

Acum judecaţi şi domniile voastre. Un curs la care nu există nici o filtrare iniţială, cu un auditoriu care numai de politică nu mai avea nevoie (în principiu, ar fi trebuit deja să mănânce o pâine, dacă nu cumva chiar să o mănânce pe pâine), care se va termina aşa cum a început. Voi ce credeţi că o să iasă?

Nietzsche şi economiştii

”Think of that when you consider this: The U.S. unemployment rate is stubbornly high, yet aid from a federal government that can borrow at unbelievably good terms could allow states to maintain their levels of public employment, and those public workers would then spend their incomes and so boost the number of private-sector jobs as well. But the voters are against that. No, they say. We have lost our jobs. It is only fair that those who work for the government lose their jobs as well -- never mind that each public-sector job lost triggers the destruction of yet another private-sector job. It's the underlying logic that has led to a wave of austerity across Europe that is now headed for America's shores. And it's the same logic that says, "It is only fair that homeowners lose their money" -- never mind that everyone's home prices will suffer. What does not kill me makes me stronger.”

de aici 

Se pare că până la urmă, am reuşit să exportăm capra vecinului.

A, şi Nietzsche îi cunoştea foarte bine pe români.

din Rusia, cu dragoste

cinci cărţi despre Rusia şi-o poză ...
de ce nu este Rusia o democraţie

 

din The Guardian.

piste de bicicletă

"This fall, Mr. Stringer sent his staffers to the streets to document the chaos. The results, recorded over three days, astounded him: 1,700 total infractions by drivers, bikers and pedestrians, many of them egregious."

de aici

cred că asta căutaţi:

egregious

adj : conspicuously and outrageously bad or reprehensible; "a

crying shame"; "an egregious lie"; "flagrant violation

of human rights"; "a glaring error"; "gross

ineptitude"; "gross injustice"; "rank treachery" [syn:

crying(a), flagrant, glaring, gross, rank]

Primiţi cu Slayer?

Că tot mă scoteau din sărite reclamele în avans la Crăciun, încep şi eu cu una ... la Slayer

deci, nu pot ca să vă spun cât mi-aş dori şi eu aşa ceva ...

ne-am ars

mirări de internaut

De ce?

apropo de asta. Din seria să te ferească Dumnezeu de omul prost şi cu mult timp la dispoziţiei.

Danny MacAskill

Probabil că lucrurile pe care poţi să le faci, dacă îţi pui în minte sunt mai multe decât cele care-ţi sunt imposibile. Nu zic nu.

La urma urmelor, pot să cred că după doi ani de tobe eşti în stare să cânţi şi aşa, dar nu cred că sunt mulţi care o dată ce văd clipurile lui Danny MacAskill îşi spun „Hmmm, OK, cred că pot să fac şi eu asta, ţine doar de voinţă”.

via Freerider

n-am să beau mai mult redbull, dar cred că am să-mi schimb casca.

Shappi

I love American people … still don’t know the difference between Iran and Irak, and I always have to explain to them, we’re the ones with Weapons of Mass Destruction ….

 

şi un articol din The Guardian.

Once upon a life: Shappi Khorsandi

ne-am ars II

Totuşi, comisia a constatat că emisiunea „Ultima ediţie" - singura dezbatere de pe TVR1 care a abordat subiectul personalităţii controversate a lui Adrian Păunescu - l-a avut ca unic invitat pe domnul Andrei Cornea (publicist la săptămânalul „22"), prezentat ca eseist şi scriitor. Domnul Cornea s-a exprimat extrem de critic la adresa subiectului, ceea ce - în lipsa unui adversar de opinii - a transformat emisiunea într-una integral defavorabilă scriitorului dispărut. De altfel, într-una din intervenţiile sale, însuşi invitatul spune, referindu-se la Adrian Păunescu: „să vorbească alţii despre calităţi!"

iată şi geniile care au constatat treaba asta:

Cristina Andrei, Ioana Dumitrescu, Sorin Hobana, Horia Gruşcă, Claudiu Lucaci, Ion Stavre

link

două despre şcoală

un profesor care nu suportă căscatul, cu toate că replica cu ce e nou şi ce e vechi o cam cerea

şi povestea unui scriitor anonim.

The Shadow Scholar

ştiu că sunt câteva hibe în argumentaţia lui, dar lăsaţi paiele să nu vă lase să vedeţi pădurea (mind is a terrible thing to taste) nu lăsaţi paiele să vă împiedice să vedeţi pădurea.

ce am învăţat azi

Fereşte-te de şoferii de taxi, mai ales dacă au parcat şi au geamul deschis. Fereşte-te mai ceva ca atunci când erai mic şi te fereai de măgăruş. Vor deschide geamul, vor arunca pahare de plastic în stradă, chiştocuri de ţigară, vor porni exact când treci pe lângă ei.

Bonus: asigură-te că ai timp suficient să semnalizezi/verifici dacă maşinile şi respectă ce semnalizezi tu, atunci când te apropii de o trecere de pietoni. Ia în calcul că îţi va lua ceva timp şi s-ar putea să ratezi culoarea galbenă a semaforului.

Şi dacă nu-ţi pasă de înjurăturile pietonilor care trec cuminţi la culoarea verde, să-ţi pese măcar de şoferii care ies cu spatele din parcare şi nu se asigură pentru că tocmai i-au văzut pe pietoni traversând.

ne-am ars

în spiritul rubricii de săptămâna trecută, mai inaugurăm una de care cu siguranţă nu ne vom ţine, în dulcele stil muntenesc. Şi asta în ciuda României, ce ţine cu tot dinadinsul să ne dovedească contrariul.

De unde ştim că ne-am ars? Ce altceva poţi spune în momentul în care un balerin ameninţă cu bătaia un pianist pentru o greşeală gramaticală, în timp ce sunt filmaţi de către un reprezentant al OTV-ului? Unde? Pe holurile a ceea ce ar fi trebuit să fie instituţia desemnată cu monitorizarea derapajelor din audio-vizualul autohton.

Deci, ne-am ars!*

*iniţial trebuia să se numească we’re fucked, dar nu se cade, doar suntem români.

America

Deși subiectul este discutat de multă vreme, în fapt, administrațiile americane nu au luat niciodată în serios pericolul ce-l reprezintă China pentru supremația lor mondială. Numai că de o bună bucată de vreme, în discuție nu mai este deloc o astfel de supremație. Ea a dispărut de mult. În joc este evitarea unei prăbușiri economice. Cum nici celelate țări occidentale nu stau pe roze, Ferguson crede că ne apropiem de momentul în care trebuie acceptat un fapt greu de tăgăduit – după cinci secole, preemința Occidentului apune.

Dorin Tudoran despre Niall Ferguson, link

jay-z

via Dangerous Minds

/obligatoriu

I mentioned several names to Eisner and asked if he recognized any. He did not. They were, I said, ABC correspondents and cameramen who had been killed or wounded while on assignment. While appreciating the enormous talent of the corporation's cartoonists, I pointed out that working on a television crew, covering wars, revolutions and natural disasters, was different. The suggestion was not well received.

asta pentru cei care tot îi dau cu ratingurile presei

de weekend

let’s have some fun

comentariul zilei IV

via Petreanu

o veste bună

chiar azi mă holbam ca prostu’ în tramvai la oribilitatea ce se iţea la orizont … şi eram pe Regina Maria.

Asta chiar este o veste bună

Faimosul bloc-turn de lângă catedrala catolică va fi demolat - triumf al statului de drept (cinste magistraţilor din Suceava)...

Alina Mungiu-Pippidi – Partida societăţii civile

despre asta şi noul proiect România curată, citiţi în articolul din România Liberă.

via Iulian Comănescu

mai am o şansă

Your message

  To:      

  Cc:      
  Subject: ADMINISTRATIVE ASSISTANT position
  Sent:    Thu, 26 Aug 2010 08:18:49 +0200

was read on Thu, 11 Nov 2010 09:25:39 +0200

comentariul zilei III

de aici

comentariul zilei II

de aici

interesant

… dar pe mine tot nu m-au convins. Rămân la bicicleta mea. Însă nu pot să nu apreciez muzica. Fin.

via Reddit

Today I’ve learned

un termen nou …

din articolul despre reacţia lui Ion Iliescu la declaraţiile lui Andrei Cornea despre Adrian Păunescu la TVR1.

Păi da, că pe vremea comuniştilor factum, i-aţi fi băgat în închisoare fără să staţi la taclale!

Starea naţiunii

Mai tot timpul vedem genul acesta de „zeificare" profană la decese. Când a murit Paul Niculescu-Mizil, ministrul lui Ceuşescu, trupul său a fost expus la ministerul unde a lucrat. De asemenea, sunt pline ministerele de tablouri ale foştilor demnitari comunişti, fără nici o referire suplimentară la trecutul lor.

E grav. Din România Liberă.

comentariul zilei I

Începând cu ziua de azi, inaugurez o rubrică nouă:

comentariul zilei (găsit pe blogurile pe care le citesc în acea zi)

Pentru început, vă ofer această bijuterie …

de aici, apropos de asta

mare rocăr

nu ştiu care dintre voi aţi apucat să vedeţi reclama imbecilă la încă un ansamblu rezidenţial. Mi-e greaţă să trec în revistă textul inept, dar încă mai rumeg o mică nedumerire. Tipul zice că în tinereţe a fost mare rocăr.

Acum stau şi mă întreb, cum naiba poţi să fi fost mare rocăr în tinereţe şi acum să arăţi ca un fan Cotabiţă?! Unde s-a produs declicul?

Imogen Heap la Royal Albert Hall

Am încercat să embeduiesc clipul aici, dar n-am reuşit. Aşa că domniile voastre ar face bine să-şi mute ochii la adresa asta.http://www.resounde.com/index.html

Se pare că vor fi tot felul de chestii deştepte, Fibonacci, Heap dirijând, totul în HD, 11 camere, Royal Albert Hall, proiecţii video, toate începând cu ora 9 seara.

Filmul de prezentare este aici.

Pistele de bicicletă. Cum funcţioneză ele???!!!

Cei de la portocalamecanică probabil că n-au văzut semnele de lângă Marriott, unde cineva s-a râzgândit mai mult decât s-a gândit.

Stau şi mâ întreb ce a fost în mintea celor care au aplicat prostiile ăstea pe asfalt? Mă refer la cele două semne, pietonii şi bicicletele. Să nu credeţi că s-au oprit doar la o pereche. Nu. Întâi au făcut semnele misterioase ale căror inutilitate nu pot decât să o bănuiesc (mi se pare de un tembelism infantil să anunţi ceea ce toată lumea ştia deja, că pe trotuar circulă şi bicicliştii şi pietonii, probabil că s-au gândit că ar trebui să oficializeze comuniunea om/natură) şi care continuă până la clădirea sinstră a Academiei, pentru ca după aia, să vină să şteargă marcajul pentru pietoni.

Rapiditatea cu care s-au mişcat cei de la primărie ar trebui să dea cel puţin de gândit, pentru că altfel durează cel puţin douăzeci de ani ca să pună în practică o idee bună. Numai că acum nu este vorba despre o idee bună, ci despre o idee tâmpită. După cum se vede şi din pozele de mai jos.

 

În final, nu îmi vine să cred că nu s-a sesizat nimeni cu privire la bătaia de joc pe bani publici. Probabil că lumea îşi imaginează că nu au costat mulţi bani. Dimpotrivă, rapiditatea şi felul incognito după care s-a executat operaţiunea pistelor de biciclete pentru pietoni mă face să cred că ar fi mai multe lucruri de ascuns sub covor. Nu ştiu dacă voi aţi văzut pe cineva în carne şi oase lucrând la chestiile ăstea. Eu n-am văzut pe nimeni până acum. În mod miraculos, semnele şi marcajele apăreau peste noapte, de parcă ar fi fost opera unor civilizaţii extraterestre. Tot ar fi fost ceva. Din păcate, tare mi-e că singurul lucru extraterestru sunt sumele cheltuite.

* o mică observaţie de final, într-un reportaj la Prima s-a zis că în cazul în care un biciclist loveşte o maşină parcată pe pista de biciclete, vina este exclusiv a şoferului, aşa că aviz amatorilor. Eu n-am găsit încă regulamentul care să prevadă lucrul ăsta, aşa că n-am să testez, cu toate că nu mă ascund că mi-aş fi dorit de câteva ori să intru într-un bou care şi-a parcat maşina pe tot trotuarul.

şoferi

Să te fereşti de şoferii de autobuz şi atunci când îţi fac cadouri! Azi la intersecţie, deschide unul uşa din faţă ca să lase pe cineva să coboare, noroc că era mai inceată de picior doamna, că altfel o duceam pe ghidon o parte din drum. Când l-am întrebat dacă nu m-a văzut, mi-a zis că Asta e!