30 iunie 2011
beastie boys
Nu uitaţi, doar în luna iunie puteţi ajuta Spitalul Marie Curie şi Asociaţia Inima Copiilor, donînd 2 EURO prin SMS la 890.
păreri relevante
sau de ce blogurile au fix aceeaşi valoare cu ziarele (care au murit, nu din cauza că s-a închis fabrica de la Letea, ci pentru aceeaşi oişte-n gard)
Desigur, cei ce ieşeau de la locurile cu plată aveau exact aceeaşi diplomă ca şi cei ce intraseră prin examene grele,
Desigur, nu mai vorbim de învăţământul privat, mizerie şi plagă naţională. Am observat că e plin de reclame la Spiru haret. Parcă o închisese abramburica. Mă înşel?
de aici
Care examene grele? Ălea pe care le dăduseră şi cei de la locurile cu plată?
Şi cum adică grele? Oare erau ele grele pentru că subiectele erau alese din afara programei? De ce oare? Nu cumva pentru a hrăni gaşca aia de profesori care cu o mînă meditau şi cu cealaltă uitau examene pe masa din bucătărie, contra plic? Dacă faci un calcul rapid, ai să vezi că meditaţii + examen=locuri cu taxă + examen.
Ce fel încredere să am în Cetin cînd scrie astfel de lucruri?*
Învăţămîntul privat, plagă?! Probabil că doar în România putea cineva să spună chestia asta. Există îndeajuns de multe universităţi de top în lume, care au finanţare privată şi nu le consideră nimeni o plagă. Un pic de informare nu strică. Ca să nu mai zic că există facultăţi perfect respectabile şi la universităţile particulare din România. Nu tot ce e de la stat e bun, cum nu tot ce vine din mediul privat este stricat.
Şi care-i faza pînă la urmă cu importanţa care se acordă pentru intrarea la facultate? De parcă eşti deja cult în cap şi nu mai ai nevoie de încă patru ani (dragă Cetin, învăţămîntul de trei ani este o glumă proastă, dacă scriai despre asta, te felicitam). Adică înveţi pentru examenul de admitere şi gata, ai dovedit că eşti capabil? Nu cred. Pe mine mă interesează mai mult cei care au terminat-o, ţi-o spune unu care a renunţat să-şi dea licenţa … Ăia contează cu adevărat.
College is, essentially, a four-year intelligence test. Students have to demonstrate intellectual ability over time and across a range of subjects. If they’re sloppy or inflexible or obnoxious—no matter how smart they might be in the I.Q. sense—those negatives will get picked up in their grades.
Louis Menand - Debating the Value of College in America (The New Yorker)
Scrie despre cum se plagiază pe rupte lucrările de diplomă (uneori chiar cu complicitatea profesorilor, cel mai adesea din indiferenţa lor), despre cum se copiază la examenele de licenţă, cum facultăţile (private sau de stat) se chinuie să scoată absolvenţi pe bandă, nu pentru că ar suferi de vreo manifestare compulsivă, ci pentru că de numărul lor depinde existenţa lor. Pune-te în locul profesorilor şi ai să-ţi dai seama că problema este legată de felul în care sunt motivaţi (cantitativ – pentru că mai uşor de măsurat – şi nu calitativ). E o situaţie similară băncilor/managerilor care nu erau interesaţi de calitatea instrumentelor financiare pe care le vindeau, ei erau recompensaţi în funcţie de realizările pe termen scurt.
semnat
o beizadea plină de bani (da plină pînă peste gît, cum să zic, mă dau banii afară de pe bicicletă). A, şi să nu uit, şi o lepră.
Cel mai prost exemplu este cel personal (şi nu e bine să scrii la furie – nu e bine nici să mergi cu bicicleta nervos) dar nu m-am putut abţine, măcar în amintirea anilor în care am rînit prin tot felu de joburi de rahat, pentru a putea să-mi plătesc nişte profesori de doi bani, care nici măcar nu catadicseau să vină la cursuri. Arhi, ai de la mine un 1. Poţi să mai încerci în toamnă.
______________________________
*Şi da, te-nşeli, nu era vorba de întreaga universitate, ci de anumite facultăţi din cadrul Spiru Haret.
Nu uitaţi, doar în luna iunie puteţi ajuta Spitalul Marie Curie şi Asociaţia Inima Copiilor, donînd 2 EURO prin SMS la 890.
28 iunie 2011
gîndul despre linux
de ce Gîndul?! De ce?
Scrie Mihai Schiau în Gîndul
la un loc cu Amiga, BeOS şi Symbian
Nu uitaţi, doar în luna iunie puteţi ajuta Spitalul Marie Curie şi Asociaţia Inima Copiilor, donînd 2 EURO prin SMS la 890.
27 iunie 2011
da cheia de la casă, nu vreţi?!
Pot să-nţeleg de ce rîdea Bogdan de mine cînd i-am spus că eu citesc EULA-urile jocurilor, dar oamenii care dau accept la chestiile ăstea, nu pot să citească nici cinci rînduri?!
sau nu dau doi bani pe conturile lor, dar companiile nu s-au prins încă?
Update my profile?!
Nu uitaţi, doar în luna iunie puteţi ajuta Spitalul Marie Curie şi Asociaţia Inima Copiilor, donînd 2 EURO prin SMS la 890.
24 iunie 2011
crocodilu
Ei poftim, cine mai are nevoie de filme de groază după aşa ceva ...
"If you miss the vein, that's an abscess straight away," says Sasha. Essentially, they are injecting poison directly into their flesh. One of their friends, in a neighbouring apartment block, is further down the line.
"She won't go to hospital, she just keeps injecting. Her flesh is falling off and she can hardly move anymore," says Sasha. Photographs of late-stage krokodil addicts are disturbing in the extreme. Flesh goes grey and peels away to leave bones exposed. People literally rot to death.
Nu uitaţi, doar în luna iunie puteţi ajuta Spitalul Marie Curie şi Asociaţia Inima Copiilor, donînd 2 EURO prin SMS la 890.
23 iunie 2011
hai să fim serioşi!
aici sunt conservator ... n-aş merge la un concert de dactilografi niciodată!
Nu uitaţi, doar în luna iunie puteţi ajuta Spitalul Marie Curie şi Asociaţia Inima Copiilor, donînd 2 EURO prin SMS la 890.
vă-ntreb eu pe domniile voastre
Nu uitaţi, doar în luna iunie puteţi ajuta Spitalul Marie Curie şi Asociaţia Inima Copiilor, donînd 2 EURO prin SMS la 890.
22 iunie 2011
bucureşti, anii 2000
presa rezistă ...
M-am gîndit că poate doriţi să revedeţi Londra anilor 30, în versiunea celor de la gîndu
Nu uitaţi, doar în luna iunie puteţi ajuta Spitalul Marie Curie şi Asociaţia Inima Copiilor, donînd 2 EURO prin SMS la 890.
21 iunie 2011
maltrataţi de clopoţel
Tito Puente's gonna be dead, and you're gonna say, "Oh, I've been listening to him for years, and I think he's fabulous."
John Winger
Nu ştiu cum să-i mai fac pe oameni să-nţeleagă că dacă se aude o sonerie de bicicletă, nu-nseamnă că vine sfîrşitul lumii. Încerc să mă pun în pielea lor şi să văd de ce reacţiile pe care le au în momentul în care încerci să le dai de-nţeles că eşti prin preajmă, sunt cel mai adesea violent de agresive. Ce procese întunecate se desfăşoară în minţile asuprite de claxoane, de li s-a pus pata acum şi pe biata sonerie. Cred că încetul cu încetul ne transfomăm în nişte mici new-yorkezi, gata de bătaie, la orice oră din zi şi noapte. Păcat că s-a desfiinţat armata obligatorie, la cît de bătăioşi îi văd.
Mai pe româneşte, ba pe-a mă-tii!
Da mama n-are nici o legătură, nici cu pistele de biciclete, nici cu trotuarul, sau cu soneria. Ideea e că îmi imaginez că n-ai vrea să te trezeşti pe nepusă masă cu ditamai roata de 26 în moacă. Tu te gîndeşti cum să bagi piscina-n vilă sau la ce bmw seria 5 să-ţi mai aduci din Germania, sau că e garsoniera mai ieftină decît chiuşaptele, cînd te trezeşti că trece un tembel pe lîngă tine, mai iute decît mintea ta la proba orală la română. Ba mai poartă şi-o cască ridicolă, care oricum nu-i foloseşte la nimic.
Să fim bine-nţeleşi, soneria nu-i înjurătură, aşa cum casa de copii nu-i acasă, iar dacă te opreşte un poliţist, poate vrea să afle o adresă şi nu să te aresteze pentru ceva ce n-ai făcut (da ai face, dacă n-ar fi poliţiştii ăştia). Soneria e pusă acolo, pentru că nu sunt Felicia Filip, să-ţi fredonez De vei pleca.
La urma urmei, dacă stai să te gîndeşti, e chiar amuzat că atît de multă lume crede că Judecata de Apoi poate veni şi sub forma unei sonerii de bicicletă.
În încheiere, dacă tot am aflat că a murit Clarence Clemons (întotdeauna m-am întrebat cum un om atît de mare, se poate mişca atît de elegant pe scenă), ca orice fan MMEB care se respectă şi ştie să depisteze un Springsteen de calitate, vă propun piesa asta
Nu uitaţi, doar în luna iunie puteţi ajuta Spitalul Marie Curie şi Asociaţia Inima Copiilor, donînd 2 EURO prin SMS la 890.
20 iunie 2011
16 iunie 2011
d-ale navetei
culese azi de pe drum,
- nu-i înţeleg pe şoferii care-şi pun plăcuţele cu numele pe parbrize. E ca şi cum pînă acum, înjurăturile culese (observ ca e ca un fel de indicator al prostiei, cu cît e semnu mai mare, cu atît este şoferul mai neatent) se pierdeau în eter, ricoşau în alţi şoferi, era omnidirecţionale. Dar de ce să-ţi aduni toate înjurăturile la un loc, în jurul numelui tău. Sau poate o fi numele duşmanului de moarte …
- azi m-a apostrofat o bunicuţă pentru că am îndrăznit să-mi semnalizez prezenţa pe pista de biciclete, Da ce, te crezi-n Europa?! Adevărul este că nu mai cred nimic.
Dar bunicuţa, aşa pe de-alături cum era ea, avea în buzunar un sîmbure de adevăr.
În Europa (nu ştiu, îmi spune lumea, n-am fost decît pînă la Cluj) pistele sunt pe stradă. În România pistele sunt pe trotuar. De aici şi diferenţa de fus moral.
Dacă m-aş afla în faţa responsabilului cu pistele de bicicletă în Bucureşti, primul motiv pentru care i-aş spune că pistele sunt greşite, ar fi cel referitor la scopul iniţial al trotuarului. Oamenii/pietonii se simt în siguranţă pe trotuar. Este locul unde se refugiază, se ascund de şoferi. Şi asta nu se-ntîmplă de ieri, de azi, ci dintotdeauna. Prin urmare, nu există reflexul de a te feri de obiecte/persoane contondente care circulă alături de ei. Pur şi simplu nu au crescut aşa.
Locul bicicletelor/scuterelor este pe stradă. Acolo se fereşte şi pietonu, aruncîndu-se de pe bordurile lui Videanu, acolo este atent şi şoferul să nu-şi strice oglinda în vreun ameţit de biciclist, care n-a avut bani de-un elicopter ca lumea.
Nu uitaţi, doar în luna iunie puteţi ajuta Spitalul Marie Curie şi Asociaţia Inima Copiilor, donînd 2 EURO prin SMS la 890.
15 iunie 2011
pentru economistul din voi
If anything, previous generations received more benefits, but the cost of those benefits, particularly in terms of pension plans and medical plans for retirees, are only being realized now.
de aici
Mai mult sau mai puţin, România seamănă cu Grecia. Doar împărţim aceeaşi geografie.
Foarte multă lume care s-a amorezat de FSN/FDSN/PDSR/PSD-ul din anii nouăzeci, s-a simţit îndreptăţită să fie recompensată/despăgubită într-un fel sau altul pentru sacrificiul făcut (între noi fie vorba, să renunţi la viitorul tău, mie personal mi se pare a fi o sinucidere, nu un sacrificiu, dar despre asta într-o emisiune viitoare). Aşa a aflat şi Iliescu (mă rog, Ponta plăteşte oalele sparte, da e tînăr, are timp) că un consens nu e niciodată moka. La final trebuie plătită nota, s-au golit mesele şi se-nchide restaurantul.
Citesc discuţiile în contradictoriu despre statul asistenţial, statul iresponsabil minimal şi îmi dau seama că indiferent de care din tabere o să cîştige, avem mari şanse să repetăm cu graţie greşelile trecutului şi din cauză că nu ştim să calculăm perioada de graţie.
Nu uitaţi, doar în luna iunie puteţi ajuta Spitalul Marie Curie şi Asociaţia Inima Copiilor, donînd 2 EURO prin SMS la 890.
14 iunie 2011
din nou, despre piste ...
Trebuie să recunosc că la capitolul ăsta, ai noştri bravi poliţişti s-au dovedit mai înţelegători.
Nu mă pricep să socializez foarte mult cu restul comunităţii dă biciclişti din Bucureşti, nu ies la bikewalkuri, sau alte evadări, dar aş sprijini orice mişcare de desfiinţare a pistelor pentru biciclete din Bucureşti (aşa cum sunt ele acum, să fim bine-nţeleşi!). Mai ales acum, cînd se pregătesc să mai toarne o căruţă de bani în ele.
via Bike Snob NYC
Nu uitaţi! 890 SMS, 2 EURO pentru Asociaţia Inima Copiilor şi Spitalul Marie Curie.
cancanul scump la vorbă
Se pare că la Cnacna s-au scumpit cuvintele. Altfel, nu-mi explic performanţa de a scrie despre o campanie, fără a menţiona despre ce este vorba în ea(un număr de SMS, 890, 2 EURO donaţia, un link, un logo, o fotografie pe care puteau s-o ia de oriunde doreau ei, facebook, sait, clip etc.). Trist.
Bonus, dacă aveţi nervi, încercaţi să descifraţi cifrele reale din spatele textului de mai sus ...
Anual, peste 100 de micuti au nevoie de operatii pe inima pentru a supravietui. Din pacate, la noi exista doar doua centre de chirurgie pediatrica unde sunt operati cam 500 de copii pe an.
Mi se pare mie, sau jurnaliştii de la Cancan sunt cam ...
08 iunie 2011
întru apărarea hororrului şi salvarea simţului umorului
Oi fi eu blogger mic care a văzut trafic doar pe şuseaua Alexandriei, dar cînd oamenii mari se iau de lucruri dragi, nu-ţi rămîne decît să scoţi securea războiului şi să tai frunză la cîini. N-am să încerc să deconstruiesc argumentele duşmanilor, ci am să mă rezum doar la a observa cît de uşor este să pici în păcatul confuziei dintre cauză şi efect. Filmele sunt proaste pentru că era o modă mai de mult, o modă proastă. Deci, filmele care au stîrnit moda trebuie că sunt proaste. La fel cum dacă fanii Pink Floyd sunt proşti, atunci musai să fie şi trupa proastă. Sau am reţinut eu pe dos?
Trebuie să spun din start că sunt nu subiectiv, ci cîştigat pe de-a-ntregu de filmele de groază. Mi-aduc aminte cum stăteam marţea pînă tîrziu, la seara horror de pe italiauno. Am văzut hellraiser, the church, halloween, plus o tonă de maculatură de zombie, vampiri, poliţişti maniaci. Îmi plăceau pentru senzaţia copilărească (rahat, doar eram copil) de spaimă pe care ţi-o dădeau, pentru că le urmăreai la unu noaptea, cînd nu se mai auzea nici musca şi oricum erai cu creierii praf după ce bătusei maidanu sau băncile şcolii, în funcţie de lista de priorităţi în viaţă a părinţilor.
You don't want to see Serbian Film. You just think you do. You've been far too desensitized. You've laughed at people that fainted in theaters, snickered at legends of grown men and women who walked out of movie premieres and puked on lobby floors. You think you've seen it all and after this, you'll wish you had.
Unul din lucrurile pe care le-am învăţat urmărind filmele de groază este că pot fi un foarte bun indicator al graniţelor imaginaţie/suportabilităţii personale. Cît de mult poţi să mergi, fără să te uiţi înapoi. O metodă bună de a acumula puncte la capitolul skill. După ce am văzut Saw, de exempul, am crezut pentru scurt timp, că văzut cam tot ce se putea vedea. După care a venit Holocaustul canibalilor şi m-am liniştit. Întotdeauna se poate mai bine. Iată o altă bilă albă pentru filmele de groază. Te învăţă că niciodată nu e prea tîrziu să-nveţi ceva.
Sincer, apreciez în aceeaşi măsură un film precum Cubul la fel de mult ca şi Prinţul Întunericului (pe care l-am văzut la un cinematograf care arăta mai horror decît însuşi filmul) sau Hellraiser. Cu titlul de părere personală maximă, pentru genul horror contează mai puţin scenariul sau efectele speciale/bugetul pentru ele, şi mai mult ataşamentul/devotamentul regizorului pentru genul respectiv. Mă gîndesc că sunt foarte puţini regizorii care au traversat genurile dinspre şi spre horror. La fel ca şi pornografia, este unul din locurile unde nu contează cît de mult succes ai avut în viaţa cinematografia reală. Cu toate că, trebuie să mărturisesc că în topul fanteziilor mele se numără şi un roman de Jane Austen în regia lui John Carpenter.
Şi pentru că deja simt că risc să vă pierd, pentru că m-am lungit prea mult am să mai spun că pentru filmele de groază, cred că nu este nevoie decît de o doză straşnică de umor şi autoironie. Restul e celuloid.
Celor care îşi doresc un text serios (care să abordeze creativ genul) le recomand acest articol despre A Serbian Film ...
Iar în ultimă instanţă, faptul că mă întreb mai puţin decît mă întreabă alţii, cum pot să-ţi placă filmele de groază?, mi se pare un motiv destul de bun să mă bucur în aşteptarea următorului film care o să mă sperie de-o să-mi sară fulgii.
Brînduşa Armanca despre premiile APTR
Cel puţin contrariantă este şi lista premianţilor anunţată la Gala APTR de anul acesta: să-i dai lui Ciutacu premiu pentru emisiunea „Vorbe grele” (oricare ediţie) înseamnă să glorifici golăneala în jurnalismul de televiziune, aşa cum Premiul special al juriului acordat lui Mihai Gâdea pentru „Sinteza zilei” de pe Antena 3 anulează criteriul decenţei pentru a premia manipularea şi cinismul. Nu există criterii de valoare care să aşeze pe acelaşi nivel talk-showul „Fără frontiere” realizat de Luca Niculescu, cu talk-show-ul grotesc intitulat „La ordinea zilei” unde Dana Grecu pare să aibă permanent pioneze fierbinţi pe scaun, iar Radu Tudor trage concluzii stupide pe ton profesoral. Şi totuşi aceştia din urmă primesc din nou nu unul, ci chiar două premii, depăşiţi doar de colegele lor, Alessandra Stoicescu, care a binemeritat un premiu „de excelenţă” (pentru teledon, zice juriul) şi de Vrânceanu-Firea, beneficiara premiului de moderator în prime-time, dar rămasă în istoria televiziunii de tranziţie pentru prestaţia ca la uşa cortului în dialog coprofag cu deputatul Boureanu. Tot în prime-time. Şi, în topul evaluării APTR, „cenzuraţii” Oana Stancu şi Adrian Ursu încununaţi cu un premiu care face praf memoria lui Jean Louis Calderon, simbol al curajului jurnalistic, acordat acum unor mercenari vexaţi.
în Contributors
07 iunie 2011
un colectiv dubios
Şi pentru că un text bun merge mai bine însoţit de o muzică pe măsură, recomandarea muzicală de azi.
Culeasă azi de pe Gorilla (cine ar fi zis?). Chiar fain. Amestecă RATM, 311, Public Enemy ... şi altele, pierdute în negura benzilor de mult apuse.
Ultimul album poate fi descărcat (free, trei variante audio - pentru pretenţioşi) de pe saitul trupei bosniace. Iar dacă v-a plăcut, pe 16 puteţi să-i vedeţi la Cluj.
recomandare
Avea un cal oligofren pe nume Gigi donat de CAP pe motive de boala psihica. Era un cal cu personalitate duala, nu asculta de nicio comanda si singurul din tot colectivul care putea sa lucreze cu el era Văru’ Marin asa ca pana la urma i l-au dat lui cadou.de Augustin Radu (via Petreanu)
05 iunie 2011
03 iunie 2011
gene
When he came out, at 19, he wound up in California and took classes at the Pasadena Playhouse, where he met another struggling nobody named Dusty Hoffman.
fantastic interviu, dar scurt :(
nu uitaţi să donaţi 2 EURO pentru Asociaţia Inima Copiilor prin SMS la 890. Numărul va fi valabil pînă la sfîrşitul lunii iunie.
liberul arbitru
un articol foarte interesant despre liberul arbitru şi judecăţle morale pe care le facem
In fact, by merely glancing at your face or listening to your tone of voice, others are often more aware of your internal states and motivations than you are. And yet most of us still feel that we are the authors of our own thoughts and actions.
While all of this can sound very abstract, it is important to realize that the question of free will is no mere curio of philosophy seminars. A belief in free will underwrites both the religious notion of “sin” and our enduring commitment to retributive justice.
eu mă bucur că Alex Lifeson a ales soloul ăsta în loc de altul ...
nu uitaţi să donaţi 2 EURO pentru Asociaţia Inima Copiilor prin SMS la 890. Numărul va fi valabil pînă la sfîrşitul lunii iunie.
02 iunie 2011
new york pizza
| The Daily Show With Jon Stewart | Mon - Thurs 11p / 10c | |||
| Me Lover's Pizza With Crazy Broad | ||||
| ||||
nu uitaţi să donaţi 2 EURO pentru Asociaţia Inima Copiilor prin SMS la 890. Numărul va fi valabil pînă la sfîrşitul lunii iunie.
gîlceava ambidextră
Dacă-mi spunea cineva acum zece, cincisprezece ani, că o să citesc în 2011 despre sfada dintre G.M. Tamas, Horaţiu Pepine, Dragoş Paul Aligică şi Vladimir Tismăneanu*, aş fi zis fie că a înnebunit, fie că e plătit de agenturili străine.
Telenovela care se desfăşoară în paginile virtuale ale lui Critic Atac şi Contributors, alături de În linie dreaptă, mi-aduce aminte de episodul halucinant de la începutul anilor 2000, cînd George Voicu l-a acuzat pe Gabriel Liiceanu de antisemitism.
Cine e cît de cît interesat de fenomen, cred că ştie toată povestea, cine nu, îmi pare rău că a pierdut timpul, îi recomand acest filmuleţ, este mult mai distractiv şi plin de suspans decît restul postului. Pe scurt, tl;dr.
Tot ce lipseşte din această poveste este mobilul crimei. După zece ani absolut rocamboleşti, în care am trecut la mustaţă de un preşedinte internabil, am făcut referendumuri pentru suspendarea altui preşedinte (dacă staţi să vă gîndiţi, românii au ce au cu preşedinţii, şi mai puţin cu cei din ierarhiile inferioare), am numărat pe rînd termopanele, ouălele şi tupeul unui prim-ministru, l-am acoperit de ridicol pe un altul, am urmărit televiziuni de ştiri care bat în sentimentalism acasă teve şi sunt mai lacrimogene decît grenadele jandarmilor, am aflat care era cu adevărat problema!
N-are stînga, ce-are dreapta! Cu reciproca la fel de valabilă.
Dreapta intelectuala romaneasca are substanta, alonja si greutate. Atat in generatiile mai vechi cat si in noile generatii. Nu exista nimic comparabil la ora actuala pe stanga.
Dragoş Paul Aligică, în Contributors
Eu nu pot decît să mă întreb precum Brînduşa Armanca. Cui prodest?
Pentru că eu unul, nu mai înţeleg nimic. Şi din păcate, faptul că am citit cărţile actorilor implicaţi în discuţie mai mult mă-ncurcă, decît mă descurcă. Despre ce vorbim noi acilea?
Din cîte îmi dau seama, una din sursele diferenţelor de opinie de acum ar fi Raportul Tismăneanu. Care se pare, suferă de toate păcatele posibile. A venit prea tîrziu, culpabilizează în bloc, este aşa şi pe dincolo. Nu e bine că am condamnat comunismul. Mda, parcă-şi închipuie cineva că au existat nişte procese interioare de curăţire. Cine era comunist înainte, este şi acum. Dovadă domnu Iliescu. Şi uitasem cum este să fii politruc în anul 2011. Îi mulţumesc şi pe această cale.
sursa: Adevărul
Bine că nici de cealaltă parte nu-mi este ruşine. Deci, stînga a murit, trăiască dreapta! Care dreaptă? O dreaptă care se afirmă după una dintre cele mai mari crize financiare, în care s-au cam înnecat toate corăbiile financiare ale oamenilor de rînd.
O criză pornită de la bănci şi de la instituţii de stat şi care acum este plătită din banii oamenilor obişnuiţi, spre profitul aceloraşi bănci şi oameni din instituţiile de stat. Pentru cine e neîncrezător, poate să lectureze articolele lui Matt Taibbi, din Rolling Stone. Scuze, dar dacă aud pe cineva vorbind despre un stat minimal, aş vrea întîi ca statul ăsta de acum, aşa maximal cum este, să cureţe mizeria pe care a făcut-o. După aia mai vorbim. Dar nu mi se pare normal ca după ce ţi-ai dat foc la casă, să mai torni şi benzină pe foc.
Măcar dacă ar fi o discuţie legată de conceptele dreptei sau ale stîngii. Dar după ce am lecturat raportul, cartea, articolele din presă, senzaţia mea este de lehamite. Nu se discută despre idei, se porneşte mai degrabă de la o idee fixă, după care, în mai puţin de 2 paragrafe (în medie), se trece la un atac ad hominem. Ceea ce nu-i frumos. Şi nu cred că-i motiv de mîndrie cineva, de la stînga sau de la dreapta..
În nemernicia mea am să-i dau dreptate lui Arhi. După umila mea părere, nici unul din actorii acestei discuţii nu iese onorabil. Şi îmi aduc aminte de ce spunea Ian McEwan.
All this hand-wringing came to an end last weekend with a simple handshake. Spotting Naipaul in the green room at the Hay festival, Theroux turned to McEwan and asked what he should do. "Life is short," McEwan replied. "You should say hello." And with that, handbags were holstered.
Bibliografie absolut facultativă
* de cînd am citit articolul lui Tismăneanu despre anti-umanismul anti-americanismului, am presimţit că or să iasă scîntei.
nu uitaţi să donaţi 2 EURO pentru Asociaţia Inima Copiilor prin SMS la 890. Numărul va fi valabil pînă la sfîrşitul lunii iunie.
01 iunie 2011
street jukebox
Pînă să mi se strice mp3 playerul definitiv, Joni Mitchell, Night Ride Home (dacă se-ntreba cineva, da nu cred că-i cazu'). Numai bun pentru făcut naveta.
Asta cînd mergeam pe jos, am renunţat să mai ascult Tool şi Slayer pe bicicletă. Am pus clipul, mai mult pentru Oasis :).
nu uitaţi să donaţi 2 EURO pentru Asociaţia Inima Copiilor prin SMS la 890. Numărul va fi valabil pînă la sfîrşitul lunii iunie.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)