cam aşa am reuşit şi eu să scriu ştirile pînă acum. Dacă nu-mi schimb atitudinea rapid, mă-mpuşc sau încep să le pun aici, ca să mă fac de rîs pînă la capăt.
31 mai 2012
of!
cam aşa am reuşit şi eu să scriu ştirile pînă acum. Dacă nu-mi schimb atitudinea rapid, mă-mpuşc sau încep să le pun aici, ca să mă fac de rîs pînă la capăt.
cum puteţi evita eventuali pumni în pereţi
Zilele trecute, un prieten s-a apucat să completeze un cearşaf de formular online iar la sfîrşit, în loc de cer senin, curcubee şi inorogi a dispărut tot ce introdusese pînă atunci. Serenity now!
Cînd mi-a povestit toată tărăşenia, i-am zis că ar putea fi interesat de Lazarus, (un addon/extensie, spuneţi-i cum vreţi), ce vă permite recuperarea fragmentelor de text în cazul în care divorţaţi brusc de conexiunea de internet. Felul în care funcţionează (verificaţi pictograma din marginea din dreapta a căsuţei de text) mi-a adus aminte de Sxipper după care încă suspin (am încercat şi LastPass, dar ultima dată îmi cerea să-mi salvez parolele online şi am evitat).
nu cred că aveţi nevoie de o parolă, în cazul în care folosiţi calculatorul personal, dar opţiunea pentru fixarea perioadei de timp nu-i de neglijat.
link pentru Firefox
link pentru Chrome
să nu ziceţi că pun numai prostii aici ...
TWT cu Zizek şi Horowitz
Cred că-i prima dată cînd aud că stînga internaţională-i puternică … nu că mi-aş dori lucrul ăsta.
Oricum, momentul e definitoriu pentru epoca în care trăim. Julian Assange, Slavoj Zizek şi David Horowitz într-o emisiune la o televiziune de stat rusească …
Măcar lumea e de acord asupra unui lucru, Obama-i comunist. Înseamnă că nu l-au cunoscut încă pe Ion Iliescu.
tu cîţi oameni poţi convinge?
Sunt curios, ce părere aveţi despre Nicuşor Dan şi campania lui de pînă acum?
Eu sper că am convins pînă acum trei oameni să voteze cu Nicuşor, dar mai trebuie să mai găsesc cel puţin doi, pentru că nu locuiesc în Bucureşti.
28 mai 2012
27 mai 2012
eficienţa dronelor
Continuously bombing Muslim countries and killing civilians ostensibly as a means of combating anti-American Terrorism is exactly like smoking six packs of cigarettes a day to treat emphysema …
Glenn Greenwald în Salon
Românii şi Grecia
Acum cîteva zile, mă întreabă un prieten. De ce creşte Euro? Habar n-am zic, nu sunt specialist, dar pot să repet şi eu ce am citit. În parte, pentru că în cazul ieşirii Greciei din zona Euro, multă lume (cu influenţă asupra RON-ului) crede că efectele exitului se vor răsfrînge şi asupra României, prin urmare o încredere mai mică în RON şi o rată de schimb mai mare. Da ce treabă are Grecia cu România, zice prietenu meu.
Oricît m-am chinuit să-i explic, n-am reuşit. Întrebarea se-ntorcea ca un bumerang, ce-are grecu cu românu şi cu cursul de schimb? Habar n-am.
Dar mi-am adus aminte de discuţie, cînd am citit articolul lui Petreanu, despre mesajul trimis de Lagarde către greci. Citiţi-l, este instructiv în cazul în care aţi uitat ce fel de oameni populează instituţiile financiare internaţionale. După sute de pagini despre cultura organizaţională, mi-e frică să-mi imaginez ce fel de instituţie e aia care permite accesul în poziţiile de top unui individ ca DSK. Nu am mai multă încredere în Lagarde.
Dacă aş fi avut un bănuţ pentru fiecare dată cînd am auzit de statul asistenţial, acum aş fi fost un om bogat. Am căutat în stînga şi-n bibliotecă, dar n-am găsit nimic care să se potrivească cu România. Ce vreau să zic este că o sentinţă de genul statul asistenţial şi grecii/românii hoţi nu face decît să radicalizeze discuţia. ”ne-asistaţii” se simt nedreptăţiţi pentru că plătesc oalele sparte pentru un asistat imaginar, asistaţii sunt furioşi că nu-nţeleg cum pot fi şi săraci şi asistaţi în acelaşi timp.
Acum Mîndruţă zice că grecii sunt proşti, că aleg să nu mai primească pensii. Fraierii, mai rău, marxiştii! De ce? Pentru că ar trebui să plătească oalele sparte după nişte guvernanţi idioţi şi incompentenţi (ca să nu zic de-a dreptul criminali în prostia lor)?! Observ că nimeni nu se uită la faptul că SYRIZA nu are decît 25% din preferinţe, prin urmare, marea majoritate a grecilor nu este de stînga, doar pentru că se simt legaţi de pomana statului. Majoritatea grecilor nu vor decît ca cei cu adevărat vinovaţi să plătească. Dacă sunt guvernanţii lor, cu atît mai bine. Dacă sunt instituţiile străine, atunci good luck and good night, you're on your own, I guess.
N-am auzit pe nimeni să comenteze de statul asistenţial acum zece ani. Ciudat cum ne-am deşteptat între timp. M-am săturat de generalizări din ăstea stupide. Nu ştiu de ce, dar am mai multă încredere într-un studiu publicat acum mulţi ani despre cum incompetenţii se cred genii şi mai puţin în reprezentanta unei instituţii care s-a făcut în nenumărate rînduri de rîs.
Nu vi se par dubioase generalizările ăstea? Grecii sunt toţi leneşi, sunt toţi hoţi, nu-şi plătesc taxele, fentează statul, sunt corupţi ...? Sincer aş prefera să identificăm problemele sistematic şi să le rezolvăm, pentru că generalizările au prostul obicei de a duce la concluzia că totul este pierdut, situaţia-i fără ieşire.
24 mai 2012
23 mai 2012
22 mai 2012
hai cu Eurovisionu
Să vă zic una bună rău, că tot a început Eurovisionu de la Baku. La un moment dat, iese la iveală că guvernul azer a cumpărat doi măgari la preţul pieţei din Germania, adică vreo 40 k de ieuro. Nişte puşti puşi pe şotii iau autorităţile peste picior şi se trezesc arestaţi, bătuţi şi fac închisoare timp de un an. Sunt eliberaţi de abia cînd se sesizează comunitatea internaţională.
Vi s-a părut soft? Uite una şi mai bună. O ziaristă începe să publice articole cu privire la afacerile dubioase în care era implicată familia prezidenţială. Primeşte ameninţări şi este spionată în propria-i casă. Pe internet apare şi un clip cu ea făcînd sex cu prietenul ei. Îşi cumpără un cort şi şi-l instalează în sufragerie, pentru a se feri de camerele plantate în ziduri. Pe primele le scosese chiar ea din pereţi. Renunţă la cort pentru că i se părea extrem de incomod.
Sper că v-am făcut să vă gîndiţi şi la lucruri mai serioase, atunci cînd o să vă uitaţi la prostia aia de concurs. Că tot se băteau jurnaliştii români cu pumnu în piept de cît e de frumos la Baku. Să locuiţi voi acolo!
Vi s-a părut soft? Uite una şi mai bună. O ziaristă începe să publice articole cu privire la afacerile dubioase în care era implicată familia prezidenţială. Primeşte ameninţări şi este spionată în propria-i casă. Pe internet apare şi un clip cu ea făcînd sex cu prietenul ei. Îşi cumpără un cort şi şi-l instalează în sufragerie, pentru a se feri de camerele plantate în ziduri. Pe primele le scosese chiar ea din pereţi. Renunţă la cort pentru că i se părea extrem de incomod.
via Eastern Approaches - The gentle art of protest
"No, in my room," she says. "So that they could not..." she mimes surveillance again. "But after I tried to get into it and out of it, I realised... phew. It's too complicated. So I stopped using it. Let them see everything. It's nothing to be ashamed about."
Sper că v-am făcut să vă gîndiţi şi la lucruri mai serioase, atunci cînd o să vă uitaţi la prostia aia de concurs. Că tot se băteau jurnaliştii români cu pumnu în piept de cît e de frumos la Baku. Să locuiţi voi acolo!
micile noastre plăceri vinovate
pentru a doua oară într-o săptămînă, am închis ochii la unele lucruri pe care prietenii mei le aruncau nonşalat la vedere. Prima dată s-a întîmplat cînd am fost întrebat care-i povestea cu Mang. Omu din faţa mea predă la ASE. După ce a cîntărit informaţiile date, prima sa reacţie a fost, bine măi Gabi, dar să ştii că şi sistemul te-mpinge ... ritmul este atît de alert, încît nu faci faţă dacă nu ... a evitat să pronunţe cuvîntul plagiat, dar ideea deja zburase în aer.
Ieri, un alt prieten mi-a povestit cum s-a hotărît să-l voteze pe Nicuşor. Bravos, spun eu. După care trece la evaluarea primarilor existenţi şi surpriză, dintre toţi, tocmai pe Piedone îl găseşte demn de a fi reales. Bine, zic eu, dar omu a dat şpagă ca să ia carnetul de şofer, e un traseist cronic etc. Chiar crezi că a făcut ceva cu adevărat bun şi că bilele albe sunt mai multe decît bubele din capul lui? Păi, nu vezi, răspunde amicu. La el în sector chiar pare să se fi mişcat ceva. Nu conta calitatea materialului.
Citeam eseul lui Sandel şi mi-am adus aminte de pauzele, sincopele logice cu care oamenii operează atunci cînd îşi evaluează valorile în care cred. În general, suntem convinşi că împărtăşim aceleaşi crezuri, ceru-i albastru, Iliescu trebuie condamnat şi altele la fel. Dar la un moment dat, iată că suntem mai diferiţi decît ne aşteptam. Tot rafinînd, ne îndepărtăm de esenţa lucrurilor.
Şi mă-ndoiesc că dintre toate medicamentele compensate, tocmai un FPTP ar putea să ne reaşeze valorile la linia de start.
Ieri, un alt prieten mi-a povestit cum s-a hotărît să-l voteze pe Nicuşor. Bravos, spun eu. După care trece la evaluarea primarilor existenţi şi surpriză, dintre toţi, tocmai pe Piedone îl găseşte demn de a fi reales. Bine, zic eu, dar omu a dat şpagă ca să ia carnetul de şofer, e un traseist cronic etc. Chiar crezi că a făcut ceva cu adevărat bun şi că bilele albe sunt mai multe decît bubele din capul lui? Păi, nu vezi, răspunde amicu. La el în sector chiar pare să se fi mişcat ceva. Nu conta calitatea materialului.
Even economists who view gift giving in utilitarian terms can't help noticing that cash gifts are the exception, not the rule, especially among peers, spouses, and significant others. For Waldfogel, this is a source of the inefficiency he decries. So what, in his view, motivates people to persist in a habit that produces a massive destruction of value? It's simply that cash is considered a "tacky gift" that carries a stigma. He does not ask whether people are right or wrong to regard cash gifts as tacky. Instead he treats the stigma as a brute sociological fact of no normative significance apart from its unfortunate tendency to reduce utility.
Citeam eseul lui Sandel şi mi-am adus aminte de pauzele, sincopele logice cu care oamenii operează atunci cînd îşi evaluează valorile în care cred. În general, suntem convinşi că împărtăşim aceleaşi crezuri, ceru-i albastru, Iliescu trebuie condamnat şi altele la fel. Dar la un moment dat, iată că suntem mai diferiţi decît ne aşteptam. Tot rafinînd, ne îndepărtăm de esenţa lucrurilor.
Şi mă-ndoiesc că dintre toate medicamentele compensate, tocmai un FPTP ar putea să ne reaşeze valorile la linia de start.
21 mai 2012
AMR 5 zile
Cresterea din acest an nu este deloc spectaculasa fata de anul precedent. Putem observa in continuare aceeasi tendinta de crestere insa este moderata si fara salturi majore.
de aici
cînd prietenii mei care dîrdîiau în Piaţa Universităţii se plîngeau că nu vin mulţi să protesteze, le spuneam că probabil că restul sunt mulţumiţi. Probabil că aşa se întîmplă şi cu modul în care administrează statul banii dumneavoastră.Toată lumea-i fericită şi putem să mergem să ne culcăm liniştiţi. Sau nu. Dacă faceţi parte din prima categorie, somn uşor, statul veghează pentru voi.
Dacă nu vă regăsiţi printre cei cu somnul greu, atunci mai aveţi cîteva zile (25 mai este data limită) în care puteţi pune mîna să completaţi formularul şi să-l trimiteţi pe adresa administraţiei financiare de care aparţineţi. FORMULARUL NOU, pentru că dacă nu ştiaţi, s-a schimbat de anul trecut, iar cele vechi este foarte posibil să nu mai fie primite!
Eu vă recomand să-i redirecţionaţi către Asociaţia Inima Copiilor, pentru care puteţi descărca formularul 230 gata completat cu datele asociaţiei (pentru cei care au venituri suplimentare, formularul 200).
Iar dacă tot nu sunteţi mulţumiţi şi vreţi să faceţi mai mult, atunci strîngeţi mai multe formulare şi trimiteţi-le pe adresa Asociaţiei (în timp util, ţinînd cont de termenul limită de 25 mai)
Bucuresti: str. Anastasie Panu nr. 30, bloc A16, sc. A, ap 10, Sector 3, Bucuresti, România, Cod postal: 031166
Henry Rollins vs. Iggy Pop
… Iggy now unencumbered with vocal duties, can go do whatever the hell he wants, first order, ah, a flower pot, BAM, another flower pot, BAM!
... then you realize you will never beat the master.
20 mai 2012
deci, dacii
Probabil că deja sunteţi familiarizaţi cu noua senzaţie a internetului, documentarul despre daci. Dacă vreţi să vă uitaţi, vă rog, sunteţi invitaţii mei, dar vă spun că dacă băgaţi în reluare Zeitgeist sau vă uitaţi la Toate pînzele sus, vă veţi simţi mult mai cîştigaţi (de fapt, mai bine vedeţi Operaţiunea Monstrul).
Dincolo de absurdităţile vehiculate de către trei foşti militari, un doctorand în mitologie/antropologie şi doi cercetători în genetică/paleogenetică se cocoaţă o logică perversă exersată îndelung de Ion Iliescu de exemplu, în primii ani ai neocomunismului românesc (de care Chelaru şi Spiroiu, a.k.a. „tata Spiroiu” sunt probabil încă ataşaţi).
Nu eu trebuie să demonstrez că am dreptate, tu trebuie să-mi demonstrezi că mă înşel (cu corolarul, dacă vrei să-mi demonstrezi că mă-nşel, îmi vrei răul şi nu te ascult)! Trebuie să recunoaşteţi că n-ai cum să pierzi într-o discuţie la beţie cu un astfel de argument. Într-o sală de curs s-ar putea să ai nişte dificultăţi, dar nu contează.
Ca să-l citez pe Chelaru, pentru că aşa vrea muşchiul meu (apropos de domnul Chelaru, mi-a plăcut şi referinţa bahică a lu tata Spiroiu la şpriţ, amîndoi probabil fini degustători ai fenomenului dacic de fermentaţie).
Deci, o întreagă comunitate ştiinţifică este cotropită de mediocritate, rea intenţie, toate molimele Egiptului, iar noi ne ridicăm curaţi deasupra tuturor.
Este păcat că refuză protocronismul lui E. Papu şi mă-ntreb oare de ce? Le este ruşine de anturaj? N-ar trebui. Se potrivesc perfect printre corifeii naţionalismului ceauşist.
Lăsînd la o parte gărgăunii din documentarul care, by the way, are peste patru sute de mii de vizualizări (cu cinci mii de laicuri, strîngi de un club al pensionarilor), se profilează adevăratul subiect ascuns al documentarului, Armata Română. Nu poţi să nu remarci că majoritatea interlocutorilor lui Roxin sunt fie ofiţeri în rezervă, fie sunt legaţi într-un fel sau altul de corpul militar.
Mi-am întrebat amicii care lucrează în Armată, cum îşi explică apetenţa asta nesăbuită a soldaţilor (foşti şi actuali) pentru tot felul de teorii, care de care mai fanteziste. Una din explicaţiile posibile, cel puţin aşa cum mi-a fost oferită, nu mi-era complet străină.
Îngenunchiaţi de comisarii ruşi, folosiţi de Ceauşescu drept carne de lopată, salahori al unui regim cretin, îndoctrinaţi în şcoli care nu aveau nici o treabă cu cercetarea ştiinţifică, ci mai degrabă cu cea ideologică (este ironic faptul că documentarul încearcă să substituie unei ideologii foarte vag definite, care include romani, iezuiţi, lumea occidentală pe de-antregul şi alte agenturi străine, de fapt, o altă ideologie, dacică, sau după cum zice şcoala lui Chelaru, hiperboreană) şi-au găsit refugiul în tot felul de poveşti eroice, demne de Al. Mitru.
Un alt prieten, tot din Armată, îmi povesteşte despre antisemitismul cronic de care suferă mulţi dintre colegii lui şi pasiunea pentru tot felul de teorii ale conspiraţiei, una mai comică (dacă nu ar fi crezută) decît cealaltă. Combinaţia este explozivă, după cum s-a văzut şi din ultimul roman al lui Eco, Cimitirul din Praga.
Cred că adevărata victimă în toată povestea asta este Armata. Nu poţi să nu remarci că majoritatea ieşirilor publice ale reprezentanţilor Armatei române în public din ultimii ani, au fost înconjurate de ridicol. Este păcat că nu se găseşte un cap limpede care să-ncerce să se distanţeze de mlaştina asta dubioasă, a românilor verzi aflaţi într-un etern război sfînt cu forţele malefice ale iudaismului/iezuitismului/bubulilor şi ce mai doriţi domniile voastre.
Dacă mai legăm supa pseudo-ştiinţifică din documentarul de mai sus de impostura lui Mang sau a lui Dumitrescu, descoperim cataclismul de proporţii biblice asupra minţilor oamenilor.
Personal, încep să cred că dacă există cu adevărat o conspiraţie mondială, atunci ea este a prostiei şi a fost foarte bine ilustrată de ficţiunea-documentară The Idiocracy.
18 mai 2012
la spartu tîrgului despre plagiatul lui Mang
spun la spartul tîrgului cu gîndul la Mang, pentru că din cîte văd pe
jurnalul.ro, stilourile sunt mai ascuţite ca niciodată. Mai nou, pînă şi
Kovesi ar avea schelete în lucrarea de doctorat.
Însă aş vrea să mă întorc o clipă asupra neîndemînaticii sesizări făcute
de Ponta către Academia Română, pentru a da un verdict în cazul Mang. Mă
rog, nu că Academia ar putea da vreun verdict, după cum a recunoscut
încurcat şi Haiduc, Academia poate cel mult să dea o recomandare în
privinţa cazului de plagiat.
Plagiatul, cel puţin din ce ştiu eu, se rezolvă în două feluri. În
instanţa şi în interiorul lumii academice. Acum îngăduiţi-mi să vă
povestesc o mică istorioară. Eram în anul doi la facultate şi la un
moment dat văd o listă ciudată pe culoarele facultăţii. Erau nişte
colegi de la secţia franceză care fuseseră propuşi pentru excludere de
către profesorul unui curs pe care-l urmaseră. Ce se întîmplase de fapt,
înainte de predarea lucrărilor scrise, studenţii au fost avertizaţi de
profesoară, o franţuzoaică care era visiting professor, să nu care cumva
să-ncerce să copieze, pentru că îi va prinde negreşit. Asta se întîmpla
într-o perioadă în care mulţi dintre cei care foloseau calculatoarele
din facultate, se credeau hacker dacă foloseau Netscape-ul, asta ca să
vă daţi seama cam care era ideea generală cu privire la internet şi ce
culegi de pe el. Bineînţeles că au fost prinşi, iar profesoara a făcut
un scandal imens, ajungînd pînă la rector. Şcoala nu i-a dat afară, ci a
aşteptat ca profesoara să plece, iar lucrurile s-au reluat ca şi cum
nimic nu s-ar fi întîmplat. Cam asta a fost şcoala pe care am terminat-o
(sort of). Plină de copy/paste, lucrări făcute cu picioarele şi restul
tacîmului. Chestia asta se întîmpla în 2002, probabil ca să vă daţi
seama de dimensiunea dezastrului trebuie doar să înmulţiţi cu 10 (ani).
Revenind la cererea olimpică a lui Ponta, tare-mi-e teamă că de fapt,
ceea ce s-a dorit a fost doar o diversiune. Să mă explic. Mutînd atenţia
publicului către Academia Română (care din punctul de vedere al imaginii
publice este mai degrabă o gaură neagră), politicienii au încercat să
deturneze desfăşurarea normală a lucrurilor, de teamă că o sentinţă
corectă, venind din mediul universitar, ar fi declanşat o avalanşă de
verificări şi asupra altor lucrări, cu precădere asupra celor din
opoziţie/putere (depinde de perioada calendaristică).
Ideea e că dacă Funeriu se reîntoarce, ar trebui să iniţieze o curăţenie
asemănătoare celei de la bacalaureat şi asupra mediului universitar.
jurnalul.ro, stilourile sunt mai ascuţite ca niciodată. Mai nou, pînă şi
Kovesi ar avea schelete în lucrarea de doctorat.
Însă aş vrea să mă întorc o clipă asupra neîndemînaticii sesizări făcute
de Ponta către Academia Română, pentru a da un verdict în cazul Mang. Mă
rog, nu că Academia ar putea da vreun verdict, după cum a recunoscut
încurcat şi Haiduc, Academia poate cel mult să dea o recomandare în
privinţa cazului de plagiat.
Plagiatul, cel puţin din ce ştiu eu, se rezolvă în două feluri. În
instanţa şi în interiorul lumii academice. Acum îngăduiţi-mi să vă
povestesc o mică istorioară. Eram în anul doi la facultate şi la un
moment dat văd o listă ciudată pe culoarele facultăţii. Erau nişte
colegi de la secţia franceză care fuseseră propuşi pentru excludere de
către profesorul unui curs pe care-l urmaseră. Ce se întîmplase de fapt,
înainte de predarea lucrărilor scrise, studenţii au fost avertizaţi de
profesoară, o franţuzoaică care era visiting professor, să nu care cumva
să-ncerce să copieze, pentru că îi va prinde negreşit. Asta se întîmpla
într-o perioadă în care mulţi dintre cei care foloseau calculatoarele
din facultate, se credeau hacker dacă foloseau Netscape-ul, asta ca să
vă daţi seama cam care era ideea generală cu privire la internet şi ce
culegi de pe el. Bineînţeles că au fost prinşi, iar profesoara a făcut
un scandal imens, ajungînd pînă la rector. Şcoala nu i-a dat afară, ci a
aşteptat ca profesoara să plece, iar lucrurile s-au reluat ca şi cum
nimic nu s-ar fi întîmplat. Cam asta a fost şcoala pe care am terminat-o
(sort of). Plină de copy/paste, lucrări făcute cu picioarele şi restul
tacîmului. Chestia asta se întîmpla în 2002, probabil ca să vă daţi
seama de dimensiunea dezastrului trebuie doar să înmulţiţi cu 10 (ani).
Revenind la cererea olimpică a lui Ponta, tare-mi-e teamă că de fapt,
ceea ce s-a dorit a fost doar o diversiune. Să mă explic. Mutînd atenţia
publicului către Academia Română (care din punctul de vedere al imaginii
publice este mai degrabă o gaură neagră), politicienii au încercat să
deturneze desfăşurarea normală a lucrurilor, de teamă că o sentinţă
corectă, venind din mediul universitar, ar fi declanşat o avalanşă de
verificări şi asupra altor lucrări, cu precădere asupra celor din
opoziţie/putere (depinde de perioada calendaristică).
Ideea e că dacă Funeriu se reîntoarce, ar trebui să iniţieze o curăţenie
asemănătoare celei de la bacalaureat şi asupra mediului universitar.
15 mai 2012
comentar(iile)iul zilei
de aici
de aici
Ca bonus, puteţi să citiţi şi articolul din Slate despre recesiune pe-nţelesul unui copil de 5 ani (mă rog, în jur de 5 ani).
If you think this is a silly story, a waste of your time, shame on you. What the Capitol Hill Baby-Sitting Co-op experienced was a real recession. Its story tells you more about what economic slumps are and why they happen than you will get from reading 500 pages of William Greider and a year's worth of Wall Street Journal editorials. And if you are willing to really wrap your mind around the co-op's story, to play with it and draw out its implications, it will change the way you think about the world.
n-am reuşit să mă hotărăsc …
08 mai 2012
SRS undercover
oare SRS se gîndeşte că aşa n-o să-l mai recunoască lumea?
că Valentin Nicolae văd că are numele scris corect*
*acum mulţi ani, mi-am luat amendă (cred că sunt într-o companie restrînsă) pentru că i-am explicat unui miliţian că numele corect este prenume + nume, nu cum ştia el. Şi m-a articulat cu o amendă (nu înainte de a tăia conştiincios numele aşa cum îl scrisese iniţial, la dictarea mea).
că Valentin Nicolae văd că are numele scris corect*
*acum mulţi ani, mi-am luat amendă (cred că sunt într-o companie restrînsă) pentru că i-am explicat unui miliţian că numele corect este prenume + nume, nu cum ştia el. Şi m-a articulat cu o amendă (nu înainte de a tăia conştiincios numele aşa cum îl scrisese iniţial, la dictarea mea).
emag vs. restul lumii
meciul In Ear
Emag în colţul din dreapta
Restul lumii în colţul din stînga ...
Emag pierde.
Emag în colţul din dreapta
Restul lumii în colţul din stînga ...
Emag pierde.
Salamul de Sibiu ca armă politică
Titlu pe Hotnews:
Adevăru-i că nu m-am gîndit niciodată că salamul de Sibiu poate deveni o armă politică (ş-încă una redutabilă, după logica profesorului norvegian, nu există nici o dovadă că nu ar sta la baza pierderii mandatului de preşedinte). Că veni vorba de preşedinte, sper să nu ia drept bun exemplul lui Putin şi să zică, ia uite, dacă faci ca Sarkozy, pierzi, da dacă te iei după Vlad cîştigi!
N-am reuşit decît să ridic o sprînceană şi să dau next. Dar după o discuţie pe twitter, mi-am dat seama că problema-i mult mai gravă. Mi-a amorţit mintea, dacă nu mai sunt în stare să reacţionez nici măcar cînd dau peste enormităţi de genul ăsta! Cum mama mă-sii am ajuns aici?!Radu Carp: Sarkozy a cerut ca, in timpul convorbirilor oficiale, sa primeasca salam de Sibiu, iar apoi sa mearga la Capsa pentru a fi aclamat de intelectualii romani
Adevăru-i că nu m-am gîndit niciodată că salamul de Sibiu poate deveni o armă politică (ş-încă una redutabilă, după logica profesorului norvegian, nu există nici o dovadă că nu ar sta la baza pierderii mandatului de preşedinte). Că veni vorba de preşedinte, sper să nu ia drept bun exemplul lui Putin şi să zică, ia uite, dacă faci ca Sarkozy, pierzi, da dacă te iei după Vlad cîştigi!
Robert Caro
Prima dată cînd l-am auzit, în extraordinarul documentar al lui Ric Burns despre New York, vocea lui m-a dus cu gîndul la filmele cu mafioţi făcute de Scorsese. Cartea lui despre Robert Moses este obligatorie pentru oricine încearcă să înţeleagă politica americană şi politicile publice în general.
merită să citiţi şi articolul lui Bill Clinton despre ultima sa carte.
Even when we parted company over the Vietnam War, I never hated L.B.J. the way many young people of my generation came to. I couldn’t. What he did to advance civil rights and equal opportunity was too important. I remain grateful to him. L.B.J. got to me, and after all these years, he still does. With this fascinating and meticulous account of how and why he did it, Robert Caro has once again done America a great service.
07 mai 2012
Poftim?!
... five years after graduating still not found a job to make use of his or her skills, is never to be used at the full potential later on ...
Vrei să zici că şcoala pe care am terminat-o (sort of) nu e bună de nimic, dacă nu m-a băgat nimeni în seamă pînă acu (+8 ani)?! Cine ar fi crezut?!
Insula Moyenne
via Boing Boing
Nu ştiu dacă trebuie musai salvată insula, dar ideea de a trăi singur pe o insulă începe să mi se pară din ce în ce mai atrăgătoare …
Le Havre
L'argent circule au crepuscule
Dacă n-ar fi fost Raluca (mii de mulţumiri, rămîn dator vîndut), nu cred că aş fi apucat să văd Le Havre, filmul lui Aki Kaurismaki ce a deschis Festivalul de film european organizat de ICR şi DC.
În Le Havre, Marcel Marx este un lustragiu care trăieşte cu soţia sa, Arletty, o viaţă aproape la fel de precisă ca lui Immanuel Kant. Mecanismul de ceasornic (asezonat din cînd în cînd cu lichidări în stil mafiot, discuţii teologice sau confruntări de stradă cu vînzătorii de pantofi) este întrerupt de Idrissa, un băiat prins în capcanele imigraţiei ilegale. O bătaie din aripi de calculator la Paris declanşează o furtună în mica comunitate formată de Marcel, Jean Pierre, Yvette, Chang şi nu în ultimul rînd Laika, căţelul credincios care are încredere pînă şi în poliţişti.
Marcel îşi jură că îl va ajuta pe Idrissa să ajungă la Londra, unde mama acestuia găsise un job foarte bun într-o spălătorie chinezească (miracolul chinezesc deschide şi închide filmul), chiar dacă acest lucru înseamnă să-i împace pe Mimi şi pe Little Bob sau să lipsească de lîngă soţia sa.
Filmul lui Kaurismaki este o combinaţie aproape interminabilă de poveşti care se întrepătrund fără a se atinge una pe cealaltă. Autoritatea oficială este contestată, comisarul trădează, vecinii toarnă, nimic nu e sigur în Le Havre. Singurele lucruri imuabile aici sunt prietenia şi determinarea lui Marcel de a-şi îndeplini misiunea pe care singur şi-a propus-o. La sfîrşitul unor întîmplări rocamboleşti, toată lumea respiră uşurată şi se poate întoarce la ritualurile vieţii de zi cu zi.
La fel ca Hendrix sau Pink Floyd, filmele lui Kaurismaki sunt deconspirate instantaneu de lumina aproape murdară şi replicile absolute. Totul este o certitudine aici, plînsul nu foloseşte la nimic, prieteniile nu ţin cont de ani, o dată propusă ţinta, scopul scuză mijloacele.
Nu pot decît să-mi imaginez eforturile (Kaurismaki este aici producător, scenarist şi regizor) depuse pentru găsirea unui autobuz Saviem sau a întrerupătoarelor şi prizelor din anii ‘50 (filmul seamănă foarte mult cu filmele franţuzeşti din acele vremuri). Sunt nenumărate cadrele care mi-au dilatat pupilele în timpul filmului, dar poate nici unul mai mult decît cel cu poliţistul Monet şi Idrissa separaţi de o uşă subţire din lemn …
tl;dr mergeţi şi vedeţi Le Havre
două dintre filmele care m-au făcut atent la Kaurismaki (imediat după ‘89, orice lucru de la televizor era menit să-ţi stîrnească curiozitatea, cu atît mai mult Leningrad Cowboys) …
Piaţa transferurilor
PDL | CAMERA | PNL | PSD | PC |
| Sorin Frunzăverde | D | x | ||
| Viorel Badea | S | x | ||
| Mihaela Popa | S | x | ||
| Petru Filip | S | x | ||
| Ioan Sbarciu | S | x | ||
| Dorin Paran | S | x | ||
| Eugen Constantin Uricec | D | x | ||
| Gheorghe Ciobanu | D | x | ||
| Valentin Rusu | D | x | ||
| Gheorghe Hogea | D | x | ||
| Marius Dugulescu | D | x | ||
| Ştefan Seremi | D | ? | ? | ? |
| Iosif Blaga | D | x | ||
| Alexandru Parau | S | x | ||
| Florentin Gust | D | x | ||
| Total | 9 | 4 | 1 |
surse:
http://www.revista22.ro/valul-dezertorilor-din-pdl-lista-tradatorilor-democratliberali-14555.html
http://www.wall-street.ro/articol/Social/130533/doua-noi-plecari-din-pdl.html
Pînă acum, PNL este clar în avantaj …
05 mai 2012
Adam Yauch (MCA) RIP
Cînd eram mic, MTV-ul era postul pe care era blocat televizorul. Dacă mai erau clipuri care după zile de heavy-rotation ajungeau să-mi dea ameţeli (Meat Loaf sau Soundgarden), de fiecare dată cînd venea rîndul unui clip Beastie Boys eram numai ochi şi urechi.
Clipurile lor erau contagioase. Simţeai că muzica înseamnă în primul rînd să te distrezi, să te simţi bine, nu puteai să n-ai încredere în ei că sunt sinceri şi ceea ce auzi/vezi este 100% muzica lor şi nu cine ştie ce scamatorie de marketing.
Păcat că nu va mai fi niciodată la fel …
02 mai 2012
01 mai 2012
Modele şi procese
Fiecare poveste are un moment cheie, cîteva cuvinte care însumează esenţa intrigii. În partea a doua a documentarului PBS (mergeţi şi vizionaţi prima parte, dacă nu aţi făcut-o deja) acest moment este verdictul lui Steve Liesman (CNBC) despre situaţia din interiorul Rezervei Federale
Watch Money, Power and Wall Street: Part Two on PBS. See more from FRONTLINE.
they were making emergency decisions without a model, without a process (s.m.), weekend to weekend …de aceea, eu vă recomand acest curs Model Thinking.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)